* unii zic că au fost o mie, alţii câteva sute * tineri, zgomotoşi şi pe alocuri duhnind a băutură * oricum, tot e ceva ca într-o zi de duminică să strângi atâţia oameni la o ieşire în stradă, pe un subiect în care mulţi confundă cianurile cu ciururile căutătorilor de aur…

Nu ştim alţii cum sunt, dar aşa ne place nouă când societatea civilă se trezeşte din somnicul dulce atunci când simte miros de caşcaval, că nu ştim ce să mai credem, stimaţi bârfitori. Cel puţin asta a fost impresia noastră când am auzit strigându-se în stradă „Roşia Montană nu e de vânzare!” sau „Dacă vă pasă, ieşiţi din casă!”, de am crezut că a venit din nou revoluţia şi iar ne-a prins nepregătiţi, adică fără rezerve de apă minerală, compot de caise şi conserve de fasole, aşa cum goleam rafturile alimentarei de la parter prin iarna lui 1989.

Când acolo, ce să vezi? O mână de tinerei, cu nişte pancarte frumos încropite şi cu copii în braţe, au început o defilare politicoasă pe pietonalul Ştefan cel Mare şi Sfânt, urcând apoi spre Independenţei şi spre Universitate, agitând spiritele, doar-doar ieşenii vor răspunde apelului lor de a ieşi din case. Până la urmă, tot s-au strâns câteva sute de persoane, organizatorii ad-hoc zic că o mie, dacă îi punem la umăr şi pe elevii duhnind serios a bere şi care strigau „Uniţi, salvăm Roşia Montana”, nu Roşia Montană, aflând ei probabil că toată treaba îşi are originile pe continent american.

Strada e a noastră! Dar autobuzele?

Cam acesta a fost marele deranj al duminicii trecute, din care nu ştim cine şi cât a înţeles. Vorba lui nea Nelu: „Băieţii ăia din piaţă, săracii, dacă o să staţi de vorbă cu ei, nu ştiu mare lucru”…

Cu alte cuvinte, câţi dintre tinereii care şi-au făcut plimbărica de duminică seara din Centru până în Copou ştiu cu ce se mănâncă, de fapt şi de drept, extracţia de aur din mină? O fi ca în filmele cu cowboy din Vestul Sălbatic, cu ciurul la râu, o fi cu cianuri? Canadienii şi ăştia care mai au bani pentru exploatări ştiu cel mai bine. Restul, stăm la iarbă verde şi la grătar şi, din când în când, prin weekend, ne mai aducem aminte că occidentalii cei răi vor să ne cumpere ţara. Oricum, scopul a fost atins. Că au fost o mie de oameni la Iaşi, cinci la Cluj ori zece mii la Bucureşti, proiectul cu pricina a provocat deranj mare prin tabăra uselistă şi un deranj ceva mai mititel pentru noi, muritorii de rând, care cu greu putem arăta pe hartă pe unde o fi Roşia Montana asta.

A! Şi a mai fost un deranj! Cel mai mare, după cum am văzut prin presă şi pe alte forumuri neoengiste: blocarea transportului în comun pe traseul protestului. Că, până la urmă, iubim natura, iubim Roşia Montană, dar cu autobuzele de pe Copou ce-aţi avut? Dar a găsit RATP o soluţie şi pentru asta. Despăgubiri de la organizatorii mitingului, ca să le piară altădată cheful de ieşit în stradă…

Nelu Decibelu