Ca să nu mai rămâie repetenți, ca anul trecut, și la referendum, europarlamentare, prezidențiale și următoarele locale și parlamentare, „mam’ mare” Gabriel Surdu și „mămiţica” Petru Movilă și-au trimis „domnii Goe” din Consiliul Local să pună burta pe carte și să facă și ei opoziție „pe bune”, măcar cât să ia o notă de trecere din partea bloggerilor „de dreapta”. Cum – vorba marelui compozitor romantic Schopenhauer – „educație fără nuia nu se poate” și cum statul la colț, pe coji de nucă, are virtuți pedagogice net superioare bombonelelor, neastâmpărații din legislativul dulcelui târg n-au fost convinși să-și facă lecțiile politice cu vreo excursie în Capitală, de 10 mai, ci cu o amenințare de toată groaza.

Cum, de regulă, mamelor le revine neplăcuta sarcină de a administra și corecțiile fizice, iar bunicilor pe aceea de a alina și mângâia, taman „mămiţica” a fost cea care și-a asumat tuburătorul anunț; Movilă care, într-o conferință de presă, a cuvântat cam așa: „Nu poţi să ai consilieri care nu vorbesc niciodată în plenul Consiliului Local, avem colegi care dorm la şedinţe. Nu poţi să votezi bugetul municipiului sau pe cele ale instituţiilor subordonate fără să ai un punct de vedere. Vom discuta cu fiecare în parte şi apoi vom decide”. Cum familiile care se bazează pe arbitrar și nu pe reguli stricte sunt sortite haosului și destrămării, așa nici partidele care se respectă – așa cum este PDL-ul – nu pot lua decizii radicale doar fiindcă așa vor mușchii liderilor. Ca atare, eventualele – și, de fapt, previzibilele – înlocuiri din Consiliul Local vor avea loc abia după analize temeinice și obiective ale activității consilierilor, proces care ar trebui să se încheie pe la sfârșitul acestei luni.

Cine să fie, cine să fie? – iată întrebarea care stă pe buzele întregii suflări portocalii de pe malul Bahluiului și, desigur, și pe ale noastre. Cum nu vrem să dăm cu banul și nici să plecăm urechea la zvonuri răutăcioase, vă propunem și noi o analiză a activității de „opoziție” desfășurată de cei patru consilieri PDL, în speranța că ar putea deveni un instrument de lucru util în demersul laborios anunțat de tandemul Surdu-Movilă.

1. În calitatea sa de lider de grup al consilierilor PDL, generalul Constantin Bârhală face opoziție prin simplul fapt că există. Așa cum mareșalii nu au nevoie să pună ei înșiși mâna pe baionetă pentru a câștiga războaie, la fel și prezența sa în Sala Mare a Palatului Roznovanu este un simbol viu al luptei sfinte împotriva mamutului USL-ist. Postura, gestica și privirea lui vorbesc de la sine în termeni de „Drepți!”, „Da, să trăiți!” și „Înainte, marș!”; orice alte cuvinte sunt de prisos. În plus, dacă e adevărat că tăcerea e de aur, atunci participarea la ședințe a venerabilului general valoarează cât zece Roșia Montană la un loc.

2. Abia aterizat, prin redistribuire, în Consiliul Local, Cătălin Cristian este un opozant prin ricoșeu. Ca director al unui magazin dotat cu post de televiziune de opoziție, Cătălin Cristian este „împotrivă” prin simpatie. Informația deșteaptă trăiește în el, chiar dacă este bine ascunsă. Prezența lui la o ședință echivalează cu o anchetă de presă devastatoare.

3. CFR-ist prin vocație și PDL-ist prin destin, Constantin Axinia este dovada vie că există alternativă la drumurile pline de gropi ale orașului: căile ferate. De aceea, prezența sa în legislativ este ca o sulă în coastele conștiinței celor chemați să astupe gropile din bulevarde. Mai mult, mustața sa amintește de vremuri tenebroase, mironmitriene, ale PSD-ului, creându-i permanent frisoane edilului-șef. Ca și cum nu ar fi fost suficient, la ultima ședință a Consiliului Local, acesta a lansat un atac virulent, cu efecte catastrofale, la adresa primarului, rugându-l să vopsească ouăle iepuroilor din Piața Unirii în portocaliu și felicitându-l călduros cu ocazia zilei de Sf. Gheorghe. Surse din Palatul Roznovanu susțin că nici până acum primarul nu și-a revenit complet…

4. Aflat la al doilea mandat de consilier, Gabriel Grigore este opoziția însăși, reușind performanța de a fi „anti” chiar și atunci când, ca viceprimar, era la putere. Ajuns în situația de a-și disputa titlul de „cel mai brav opozant al regimului Nichita” cu valorosul PPDD-ist Vlăduț Nedelecu, Grigore a făcut din interpelarea critică un mod de viață și din „abținere” o adevărată ars poetica. Critic în Consiliul Local, deontolog la televiziune, acid pe Facebook și virulent pe forumurile blogurilor, Grigore este acea picătură chinezească ce fie găurește, în cele din urmă, capul victimei, fie formează o baltă pe care tot se găsește vreun câine care să o bea. Sigur, libertatea de neînfrânt a spiritului său, care îl îndeamnă ocazional să facă opoziție și la propriul partid și să caute alternative în zona fundațiilor mișcărețe și populare, i-a atras dojenile șefului filialei, Gabriel Surdu, care, mămos, a cugetat cum că „domnul Grigore nu trebuie să fie ancorat în mai multe partide”. Pe de altă parte, curajul opiniilor și fermitatea coloanei sale vertebrale l-au emoționat pe deputatul Petru Movilă, care a condescins că fostul viceprimar „încet-încet se conectează la structurile de partid”.

În urma acestei analize, vă dați seama ce dificilă trebuie să fie sarcina tandemului Surdu-Movilă în munca lor de transformare a consilierilor PDL din „gură-cască” în „gură mare”. În ciuda acestor dificultăți, dacă nu chiar aporii, noi avem încredere că, în cele din urmă, dreptatea și adevărul portocalii vor înfrânge. Noi chiar avem și un pronostic în acest sens, dar nu vrem să stricăm nimănui surpriza… Jos coabitarea, sus opoziția! Sau invers…

Gura Umorului