Mare vânzoleală în ultima vreme pe tema noii legi a bugetului de stat şi, mai ales, a hotărârii de guvern prin care s-au adoptat normele ei de aplicare. Ştiţi, norma aia care îţi explică concret ce se face cu banii şi cum se împart. Vânzoleala a fost provocată de un experiment făcut în acest an de Guvern, pe seama tuturor unităţilor administrativ-teritoriale din ţară. Concret, s-a trecut la aplicarea pe scară largă a unui principiu profund social-democrat şi european în acelaşi timp. Acela de a da bani prioritar celor cărora le crapă măseaua după aşa ceva, adicătelea dăm în plus celor săraci pe seama celor bogaţi. În Europa, chestia asta se cheamă ”coeziune economică şi socială”. În România, fiecare îi spune cum îi vine la gură.

Noile criterii
Până mai an, 80% din banii pentru comune şi oraşe se dădeau de către Ministerul Finanţelor în funcţie de suprafaţă, populaţie, drumuri etc. Restul se dădeau de Consiliul Judeţean, după propriile criterii. De anul ăsta, s-a făcut un fel de medie pe plan naţional a cheltuielilor de funcţionare pe categorii de unităţi administrativ-teritoriale de genul ”de câţi bani are nevoie în general o comună ca să plătească lefurile angajaţilor primăriei, să plătească iluminatul public, apa consumată de şcoli etc?”. Adică efectiv pentru a funcţiona, fără pretenţia investiţiilor. A rezultat o sumă medie de 1,5 milioane lei. Dacă vreţi detalii, trimiteţi-i un mail ministrului finanţelor, Darius Vâlcov să vă explice de ce 1,5 şi nu 1,4 sau 1,7 milioane lei. Pentru un oraş, cheltuielile de funcţionare au fost estimate similar la 6 milioane lei. 20 de milioane, dacă e vorba de un municipiu. 50 de milioane dacă e un municipiu reşedinţă de judeţ. 80 de milioane dacă vorbim de un consiliu judeţean întreg. Alţi bani se dau în funcţie de populaţie, 55%, iar 15% proiectele locale, suprafaţa şi gradul de încasare a veniturilor proprii.

Direct de la Guvern
Astfel, grosul banilor pentru echilibrarea bugetelor locale se dă direct de Guvern către comune şi nu de către CJ, ca până acum. Unii au sărit în sus că se centralizează decizia şi se politizează, pentru că Guvernul e politic. Alţii au zis că dimpotrivă, se descentralizează, deoarece se sare peste o etapă a împărţelii, reprezentată de CJ şi că, în fond, consiliile judeţene sunt mai politice decât Guvernul. Un Sorin Frunzăverde, preşedintele CJ Caraş-Severin şi care numai de simpatii social-democrate nu poate fi bănuit, pentru simplul motiv că e (democrat)-liberal, a zis ceva pe la mijloc, că e totuşi o descentralizare, că era şi timpul ca administraţiile locale să înveţe să se bazeze pe proiecte cu finanţare europeană, că e o ”încercare curajoasă” şi că mai vedem peste şase luni dacă a fost o idee bună sau nu. Probabil că în privinţa asta omul are dreptate. Au mai fost idei revoluţionare văzute ca o prostie şi validate în timp. Şi invers. Fără a aştepta însă cele 6 luni ale lui Frunzăverde, hai să încercăm să vedem ce e bine şi ce e rău în toată chestia asta. Cel puţin, la prima vedere.

Anomalie
O problemă e reprezentată de însuşi calculul sumelor considerate oficial drept necesare şi suficiente pentru supravieţuirea unei comune sau a unui oraş. Comuna Deleni avea la recensământ 9.500 de locuitori, mai mulţi decât oraşul Podu Iloaiei, care avea 8.700. Totuşi, comuna primeşte de patru ori mai puţini bani decât oraşul. Şi nu am putea spune că o comună mare ar avea mai puţine probleme decât un oraş mic, mai ales în cazul considerat.

Săracii nu sunt stimulaţi
Prost e şi faptul că noul sistem nu stimulează localităţile sărace să caute surse alternative de venit şi nici măcar să le utilizeze la maxim pe cele existente. Cum-necum, 1,5 milioane lei sunt asigurate, ce lipseşte de la bugetul local fiind completat de Guvern. La ce bun să-l dau judecată pe nea Vasile, care nu-şi plăteşte impozitele? Doar acelaşi nea Vasile va fi chemat în 2016 la vot. Asta înseamnă însă şi că bun-platnicii vor fi tentaţi şi ei să-şi bage picioarele în ele de contribuţii la bugetul local.

An de referinţă
Că veni vorba de completări, principiul aplicat acum zice că se dau bani în completare, ca diferenţă între veniturile proprii din 2013 şi suma fixă de care ziceam. Eşti comună şi ai avut în 2013 venituri de 500.000 lei? Primeşti un milion. Ai avut 1,6 milioane? Nu primeşti nimic. Vicepreşedintele Asociaţiei Primarilor de Comune din România, Letiţia Stoian zicea că în comuna ei anul 2013 a fost bogat, că a avut încasări din PUZ-uri şi autorizaţii de construire mai ales pe proiecte de centrale eoliene, ceea ce nu e cazul în 2015, când subiectul a cam ieşit din modă. La fel zic şi unii primari ieşeni, cum e cel din Leţcani. Ideal ar fi fost ca socotelile să se facă în funcţie de prognoza veniturilor pe acest an.

Distanţa
Bilă neagră poate fi şi faptul că împărţeala o face Guvernul. Nu intrăm în hârâiala pe teme politice. Hai să zicem că politicul nu se amestecă, iar împărţeala se face obiectiv. Guvernul este totuşi la 400 km distanţă de comunele Iaşului. Cu cât creşte distanţa până la personajul feminin din faţă, cu atât pare mai sexy. Trebuie să fii aproape ca să vezi ridurile, coafura sau alte detalii care ar merge reparate cu cheltuielile de rigoare. Aţi prins ideea.

Fierbinte la CJ
Totuşi, e bine că banii nu mai sunt împărţiţi de CJ. Nu ştim dumneavoastră, dar noi ne-am săturat până în gât de eternele certuri din CJ că cine şi cât să primească şi de calculele meschine făcute ca nu cumva primarii competitorului politic să primească mai mult decât cei proprii, oricare ar fi nevoile reale. La nivel mai înalt, târguielile şi certurile ca la uşa cortului se mai diluează.

Mai puţin la bogaţi
E bine şi că, la urma urmei, nimeni nu are propriu-zis de suferit. Câştigă, după Vâlcov, 2.000 de comune sărace, iar cele bogate rămân bogate. N-avem nimic cu Miroslava sau Leţcaniul, dar nu e vina Hărmăneştiului că se află situat lângă Paşcani, care e un oraş mic şi sărac, pe unde nu vin investitori de-alde Delphi să ceară pământ şi apă. Altminteri, poate Hărmăneştiul făcea scandal că nu mai primeşte bani, iar Leţcaniul aplauda. La urma urmei, nimănui nu i se iau bani, ci, dacă e sărac, i se dau.

Alte stimulente
Am zice că e ok şi faptul că se instituie un venit minim garantat pentru comune, aşa cum a fost venitul minim garantat pentru oameni în 2001. Îţi dau cât să trăieşti. Vrei mai mult? Ia şi munceşte mai mult. Nea Vasile te votează dacă nu-l strângi cu uşa să-şi plătească impozitele, dar badea Gheorghe, care şi le plăteşte, nu prea e de acord cu ideea. Legarea acordării venitului minim garantat de prestarea de muncă în folosul comunităţii s-a dovedit o idee bună. Nici legarea venitului minim garantat al comunelor de gradul de colectare a veniturilor proprii nu ni s-ar părea o idee proastă.

E încurajată munca
O chestie interesantă ne pare şi un alt principiu aplicat acum, chiar dacă e cu dus şi-ntors. Toţi banii neutilizaţi pe un proiect intră în calculul excedentului bugetar. Unităţile administrativ-teritoriale nu mai au voie să-i mute dintr-o parte în alta, să sprijine ritmul alert al unei lucrări pe seama întârzierilor de la altele. E puţin tehnic, dar să dăm o mică explicaţie. Dacă este excedent, înseamnă că nu-ţi trebuie, iar bugetul statului are mereu nevoie de bani, aşa că ţi se ia. E nedrept? Poate, dacă ne uităm dintr-o parte. Din cealaltă, e o amendă pentru faptul că nu te-ai ţinut de capul constructorului, să-şi facă treaba. Vrei să-ţi rămână banul în buzunar? Fă bine şi cheltuie-l. Altfel, îl dăm altuia, care se mişcă mai eficient. N-ar mai fi atâtea şantiere întinse pe ani de zile şi prelungite până la Paştele Cailor. Una peste alta, mai vorbim peste şase luni.