Iaca a trecut şi ediţia de anul acesta a Târgului pentru Fermieri. AGRALIM, după cum îl cunosc cei care au trecut pe-acolo pentru altceva în afară de hostesse cu mini şi shoturi de rachiu la 3 lei sub titulatura de „degustare”. Anul acesta ineditul eveniment n-a mai avut loc, ca până acum, la Centrul Expoziţional Moldova, ci pe la cel al înalt prea sfinţilor părinţi, la Providenţa. O idee bună, spunem noi, din partea organizatorilor, întrucât cei maxim 30 de expozanţi s-ar fi simţit stingheri în ditamai centrul în care sufla vântul…
Partea de conferinţe a fost aproape de nota zece: fermieri vorbind cu fermieri despre probleme – aţi ghicit – ale fermierilor. Lucru util, un schimb de experienţă bine venit care, dacă nu ar fi fost presărat cu prezentări a la Herbalife ale produselor bancare specifice, ar fi fost chiar uşor de digerat inclusiv de un public neiniţiat în tainele hibrizilor de floarea soarelui. Una dintre cele mai aşteptate intervenţii de la conferinţă a fost, fără urmă de îndoială, cea a fostului ministru al Agriculturii, Stelian Fuia, care a vorbit despre succesul răsunător pe care îl are firma pe care o conduce, o micuţă, dar fâşneaţă afacere de familie.
Dacă ar fi să judecăm după reacţiile din sală, am putea crede că gurile rele au râs un pic de reuşitele domnului într-un domeniu pe care îl conducea. „Dacă nici lui nu-i mergea bine, apăi cui?”, s-a auzit vocea unei doamne posibil agricultoare. Chiar așa!
În afara conferinţelor de specialitate, AGRALIM a avut şi o parte în care orice rătăcit la târg să-şi poată ostoi inima şi stomacul. O terasă providenţial amplasată în partea laterală a centrului „Providenţa” servea la orice oră tradiţionalii mici, autohtona ceafă de porc cu cartofi prăjiţi, asezonate cu vin, bere sau ţuică la dozator. Exact aşa cum îi place agricultorului.
Şi muşteriii nu s-au lăsat aşteptaţi. Pe la 10 dimineaţa, în prima zi de târg, o delegaţie de la Universitatea de Agronomie – îi recunoşteai după ecusoanele de specialişti din dreptul inimii – testa deja produsele bio de la dozatoare. Cineva trebuia să se ocupe şi de controlul calităţii, nu-i aşa?!
Arnold Ferminator
