Mare adunare, mare, dragi telespectatori și, mai ales, stimați profesori și simpatici studenți, marți dimineața, la Palatul Roznovanu. Văzând că nebunii nu numai că umblă cam liberi prin dulcele târg, dar, ocazional, mai dau și cu bombe în populație, primarul Gheorghe Nichita a chemat cam toată floarea medicinii ieșene și crema aparatului represiv ca să vadă ce-i de făcut în urma atentatului de la Universitatea Tehnică. Primarul, vicele Chirica, prefectul Olteanu, șeful Poliției Județului și cel de la Locală, rectorul UMF-ist Astărăstoae, psihiatri, pompieri, jandarmi, SRI-iști – cu toții și-au pus capul la contribuție să vadă cum pot micșora numărul de atentate pe cap de nebun din orașul care, pe merit, găzduiește Socola.

Ce a ieșit în urma ședinței, ce ar trebui să facă Ministerul Sănătății, cât de vigilente ar trebui să fie organele și cam cu ce ar fi bine să se ocupe parlamentarii bahluieni – s-a văzut din conferința de presă a primarului. Ce nu s-a văzut, însă, ține de mecanismele psihologice ale oamenilor normali care se strâng să discute chestii serioase și grave: vorbești cât vorbești, dar, la ce grozăvii trebuie să rezolvi, trebuie să te mai și destinzi, să mai zici o glumă, o cimilitură; nu de alta, dar, altfel, o iei razna și ajungi să dai cu bombe în oameni. Ei bine, zic niște bârfitori apropiați de baștanii chemați la ședință că, într-un astfel de moment de respiro de neuron, barosanii ar fi dat-o într-o hăhăială de toată frumusețea, de se scutura Palatul Roznovanu de atâta haz. Sigur, nu sărmanul bolnav dotat cu bum-bum era sursa panaramei, ci – n-o să credeți! – taman junele consilier local Daniel Mătăsaru, care, ca asistent pe la Facultatea de Electronică, a avut șansa să se laude pe la toate televiziunile despre cum a salvat el, cu mânuța lui, 40 și ceva de profesori și studenți de la o tragedie înfiorătoare. Dacă n-ați băgat de seamă, Mătăsaru se lăudase că, pe când atentatorul începuse să facă spume la gură, el a reușit să iasă din sală, „motivând că trebuie să arunce un pahar cu cafea”, după care a sunat la 112 și – vezi, Doamne! – așa s-a rezolvat situația. Ce n-a spus junele consilier e că, cât timp el suna la Poliție, bomba făcuse deja „fâs”, iar ce nu a băgat presa de seamă e că nu e prea cuminte ca, atunci când ai în față un schizofrenic surescitat, tu să faci pe șmecherul.

Oricum, dacă atenților ziariști le-a scăpat detaliul, ștabii adunați la Primărie nu aveau cum să nu remarce tâmpeniile spuse și comise de Mătăsaru, pe care, în momentul de relache de care vă vorbeam, îl imitau cam așa: „Și, spuneți, domnu’ atentator, dacă tot ies, să vă aduc ceva de la chioșc: o cafea, cu lapte, fără lapte, un covrig, un suc, cu zahăr, fără zahăr?” Și tot așa…

În ceea ce ne privește, ni se pare omenesc, deci oarecum scuzabil, să mai iei lucrurile și la bașcă atunci când grozăvia riscă să-ți întunece mințile. Nu la fel de scuzabil ni se pare să te dai mare atunci când ești la un pas să dai cu bâta în baltă, iar asta cu victime. Dar, în fine, bine că s-a terminat totul cu bine și că lumea a rămas în câștig: profesorii și studenții – nevătămați, Mătăsaru – vedetă la TV, iar barosanii și dumnevoastră – minunați și, sperăm, amuzați!

Fart Locker