Mare dezbatere mare la Prefectură mai ieri ca să se găsească o soluție de salvare a unei comune aflate pe malul Siretului și pe care mal râul îl halește non-stop. Întrebarea, cum faci să-i pui proptele și dacă apuci să le pui înainte să zicem ”venea o comună pe Siret”. Până la urmă, s-a hotărât să se facă urgent o comisie de anchetă, cerută de șeful grănicerilor, să ne trăiești, coane Fănică! A, nu pentru Siret, dă-i naibii de țărani, că-s obișnuiți cu inundațiile, ci pentru marele fluviu Vămășoaia, care când plouă se dă șmecher, dă pe de lături și inundă în stânga și-n dreapta. Coane, da’ vila lu’ matale nu era oleacă mai pe deal, așa? Doar nu se face Vămășoaia cât Amazonul, nu?
Supărare mare pe traseul gazoductului. Unii şmecheri au rămas cu buza umflată: Probleme cică pentru gazoductul ăla de trebe să ne unească pe sub Prut cu frații noștri furnizori de țigări și vodcă ieftină. Pe bucata noastră gazoductul s-a făcut, iar pe a lor nu, dar nu asta-i problema. Cică niște exproprieri de prin zonă n-au fost făcute chiar cușer. Că nu s-a dat destul la unii, că la alții s-a luat terenul și nu s-a dat nik, că la alții nu li s-a luat terenul deși tocmai ca să fie expropriați îl cumpăraseră. Și cică ăștia din urmă țipă mai tare și cer să cadă niște capete, dacă tot gazoductul n-a urmat traseul preconizat de băieții deștepți. Mai săpăm nițel și venim și cu nume. Ale celor care cer capete și ale capetelor care au sabia deasupra pe chestia asta.
Şeful unui partiduleţ de sacoşă se agită singur, ca gâza-n bec: Dragii noștri cetetori, ce-am mai râs, da’ ce-am mai râs deunăzi când văzurăm ce se mai unifică dreapta politică, de-i merg fulgii și mai multe nu. Pe principiul luăm oala, o dăm de pământ să se spargă, pe urmă luăm fiecare ciob și-l mai bușim o dată. Ei, cam așa se întâmplă până și în cel mai mărunt partiduleț, cum este Vechea Republică, de exemplu. Acolo, șeful ieșean i-a sărit la gât celui național. Motivele lui Fănică al nostru erau într-adevăr irefutabile. Primul, că partidulețul este singurul cu adevărat conservator din țară și că trebe să-și păstreze imaculată idenditatea doctrinară. Mișto. Al doilea, că partidul s-a angajat să trimită un candidat spre Cotroceni, nu să sprijine, cică, pe alții. Dom’le, să-i trezească pe ăștia careva. Oare nu știu că pentru a visa la un candidat trebuie să ai măcar 200.000 de semnături? Nu 15.000 câte voturi luară în toată țara. Iar pe cei 640 de alegători ieșeni îi pui laolaltă, nu-ți iese nici măcar populația celei mai pricăjite comune din județul ăsta.
