Ia, ghici, cine va mai plăti apa de ploaie: Meseriaşii de la compania de apă şi apă de ploaie au început să prindă posturi străine. După ce că nu şi-au terminat încă treaba nici în oraş şi nici în judeţ, mai marii societăţii au pus ochii pe două regii vecine, din Botşeni şi Waslui pe care ar vrea să le înghită. Mai simplu spus, compania din Iaşi vrea să le preia prin absorbţie, să le înghită pe nemestecate, mai ales că astea sunt costelive şi ca vai de ele, în prag de faliment. Ce-ar câştiga compania din Iaşi? Prin alipirea celor două ar deveni un jucător cu adevărat regional pe piaţa operatorilor de apă-canal şi astfel ar putea să deschidă o conductă şi mai mare cu fonduri europene. Adică, nene, banul gros pentru a întreţine obrazul subţire.

Anchetatorii Antişpagă îi suflă răcoros lui Ceafă Lată: Astrele l-au părăsit, horoscoapele l-au trădat, iar ţigăncile vrăjitoare nu-i prevestesc un viitor prea roz. Liviu Ceafă Lată, căci despre el este vorba, a intrat într-o pasă neagră rău şi pe plan profesional, şi pe plan politic. În Cejău, lui Liviu Ceafă Lată i-a fost retrasă calitate de lider al grupului pierdelist, însuşi şefu’ ăl mare al filialei cerând expres înlocuirea lui. Dar, până la urmă, asta pare a fi cea mai mică problemă a omului. Aia mai mare e că inspectorii de la Antişpagă din târg şi nu numai l-au luat pe mister Liviu la nişte verificări, la dosarele de pe vremea când el conducea Centru pentru Dezvoltare Ţărănească şi Pescuit de Fonduri UE. Da, tocmai la asta fac şi băieţii de la Antişpagă verificările: la dosarele privind acordarea fondurilor europeneşti. Şi se pare că le cam dă cu virgulă. Acum, noi nu vrem să fim cârcotaşi şi-i dorim lui Ceafă Lată să iasă cu bine din toate încercările la care-l vor supune viaţa, inspectorii şi procurorii.

Iulică Mol se zbate să nu-l lase pe Iulius Gol: Cel mai cunoscut biţniţmen din Iaşi, aşa numitul Iulică Mol, face o încercare disperată de a salva prăvălia din Tudor Vladimirescu. De câteva zile, angajaţii lui Iulică lucrează de zor la rearanjarea buticurilor, la cosmetizare şi la continua aburire a clienţilor, care încă mai au curajul să-i calce pragul. Ce-a mai ciudată chestie e că dacă intri acum în mall-ul din Tudor, parcă ai da buzna în garsoniera aflată în renovare a lui tanti Geta. Podeaua din mall este acoperită cu nişte mochetă ieftină, bucaţile fiind lipite între ele cu bandă adezivă. Tavanul este şi el în reparaţii, iar la toate nivelurile se recompartimentează spaţiile comerciale. Din ditamai mall-ul cu ştaif, clădirea a ajuns ca o coşmelie obosită. Nu ştim ce planuri are Iulică cu magazinul din Tudor, dar lucrurile n-arată deloc bine. Singurele chestii care mai funcţionează acolo sunt zona de fast food şi cinematogramul. În rest jelanie mare, spaţii neocupate, chiriaşi nemulţumiţi de chiria mare şi vânzările proaste. Ce-o urma, om vedea. Dumnezeu cu mila.