Omul care a clădit imperiul Electra, cunoscuta fabrică de interfoane din Iaşi, s-a lansat, pentru a doua oară în politică. După perioada PNL de la mijlocul anilor 2000 când a eşuat lamentabil, Berdan încearcă iar politica cu degetul, de data asta în Mişcarea Populară. Deocamdată, Berdan e considerat principalul finanţator al filialei ieşene a PMP. E folosit doar pentru banii săi sau există un plan politic “pentru” şi “cu” Marian Berdan?

Imediat după 1989, prima idee de afaceri a fost consignația. Magazinașele din categoria ”avem din tăti” au apărut de niciunde, aproape la fiecare parter de bloc. Au fost urmate în scurt timp de tonete, cel mai adesea o simplă masă pliantă întinsă pe trotuar. După ele, a venit ideea magazinelor de cartier și a atelierelor de confecții în lohn. Au fost idei pe care le-au încercat mulți. Când a fost să o ia la vale, au luat-o toate deodată. Marii câștigători ai tranziției au fost cei care au pornit cu o idee pe care nu a mai încercat-o nimeni, care au vândut ceva ce are nevoie toată lumea, fără să-și dea seama. De ce nu dă faliment Vrancart Adjud? Că face hârtia igienică pe care o cumperi de la tonetă. Nu te gândești la ea, dar îți trebuie. Ați prin ideea.

Ei, taman despre un astfel de business o să vă vorbim și noi. Îi vedeți numele în fiecare zi, măcar când vă întoarceți acasă, în apartamentul de două camera, cu nevastă și copii la pachet. Dar chiar dacă este văzută în fiecare zi, puțini ieșeni cunosc afacerea. Și mai puțini au auzit de cel care a lansat-o la apă și o conduce de aproape 20 de ani. Vorbim de interfoane și de cel care a pariat pe ideea asta de afacere la Iași, în primii ani de după ’90.

Risc minim
Totul a plecat cu un simplu SRL. Electra SRL. Unul de-ăla care se putea înființa cu două milioane de lei haliți de inflație. SRL a pornit și SRL a rămas. Dacă dă faliment și are datorii la stat de milioane de lei stabilizați, Fiscul poate vinde doar mașinile, clădirile și calculatoarele care sunt ”pe firmă”. Bine, că riscul e mic. Nu de alta, dar Marian Berdan, patronul Electra a reușit să facă un adevărat monopol din afacerea lui, înainte să apară măcar ideea de Consiliu al Concurenței. La ora actual, trei sferturi din interfoanele din toată țara sunt făcute de Electra. Am paria o ladă de bere că în tot Iașul nu e nici măcar un bloc la parterul căruia interfonul să poarte altă siglă. Cum nimeni din Iași nu mai făcea interfoane și cartele, iar omului îi este teamă de vizitatori nepoftiți, afacerea a prins. Și a prins bine de tot. Firește, nu făcea doar cartele și interfoane. Berdan a făcut și radiouri. A făcut și face și camere video. În general, cam orice aparat electric de dimensiuni mici și valoare mult mai mare decât costul pieselor.

Tonetă cu 150 de angajați
Anul 2007 a fost anul de vârf al lui Berdan, pe linie de afaceri. Dădea de mâncare la 155 de oameni, iar prin contabilitate treceau 10,7 milioane lei, ca cifră de afaceri. Ca un făcut, deși era și atunci, ca și acum, singur pe piață, profitul era oricum, numai de monopolist nu. Nici măcar jumătate de milion de lei. Adică nici 5%. Adică deja sună suspect, pentru o firmă fără concurență. Am vrea să spunem că asta se datorează faptului că plătește bine, dar am minți. Un inginer, cu facultate, masterat și tot tacâmul primește la el undeva pe la 1.500 – 2.000 de lei. Adică, hai să fim serioși. Leafa medie pe economie, în condițiile în care lucrează pe un job la care chiar e nevoie de calificare. Să faci electronică fină, în condiții de farmacie, nu e totuna cu a lucra la strung. Dar dacă nici nu plătește mult și nici nu are concurență, unde e profitul? Noi am zice că există două variante. Prima înseamnă Ferrari, cluburi de fițe, gagici și altele asemenea. Dar nu l-a prins nimeni cu vreun scandal de gen feminin și nici n-a călcat pe cineva pe zebră. A doua variantă înseamnă contabil bun. Noi, pe direcția asta am merge. Mai ales că n-a trecut de 5% profit niciodată. Dar chiar niciodată. În 2008, când economia încă ”duduia”, vorba lui Tăriceanu, profitul Electra SRL a fost de 40.000 de lei. Adică nici 10.000 de euro. Mari și lați. Nici cât leafa unui primar de municipiu sau a unui prefect. Și culmea, că taman în 2008 a prins un contract la care puțini visau. A prins fabricarea și montarea de camere video prin Viena, cu ocazia Campionatului European de fotbal. A fost marea ieșire a Electra pe piața europeană. Avea să-i prindă bine mai târziu.

Cum se trece de criză
Dreptu-i, criza a mușcat din afacerea lui Berdan. De la 155 de angajați în 2007, un an mai târziu mai erau 109. În 2011, rămăseseră 71, iar cifra de afaceri aproape se înjumătățise, ajungând la abia 6,6 milioane de lei. Atunci a făcut Berdan al doilea pariu riscant, după cel de a-și face o firmă pe un domeniu de nișă. S-a apucat să se extindă. Nu în România, că pe asta o umpluse deja de interfoane, ci în Austria. Nu știm de vreo firmă ieșeană care să aibă birouri în Austria. Electra lui Berdan are. Și nu le-a deschis doar de moft. Chiar el spunea la un moment dat că merită. Nu că erau înnebuniți austriecii după interfoanele lui, ci pentru că voia să le vândă în Rusia. Da, în Rusia, via Austria. Ar fi vândut el direct, dar apăreau două probleme. Una, rușii nu prea îi bagă în seamă pe români când este vorba de afaceri. Ei, dar dacă îi întreabă niște ”austrieci”, răspund cu plăcere. Că văd mămăliga din valiza diplomat a ”austriacului” sau nu, contează mai puțin. Ideea e că faci mai ușor afaceri în Rusia dacă vii din Viena, decât dacă te prezinți ca ieșean. A doua, Camera noastră de Comerț este făcută doar ca să ia bani de la oamenii de afaceri. Aia austriacă le caută clienți, le ține contabilitatea, le găseşte angajați, poate chiar le face și un masaj, orice numai să meargă businessul. Așa că în 2012, Electra SRL și-a cam revenit. Cifra de afaceri a crescut la 8 milioane de lei, numărul angajaților a ajuns la 90. Nu vă mai zicem de profit, că e tot nesimțit de mic, oficial.

Come back politic
Ei, și dacă businessul merge ca uns, parcă-ți vine să mai încerci și altceva. Politică, de exemplu. De fapt, Berdan se ține de politică precum se ține de afaceri. Dacă afacerile merg, se bagă în politică. În 1999, s-a băgat. În PNL, ca orice om de afaceri care se respectă. A avut chiar ambiția să candideze la Primărie. Pentru un sponsor al partidului, era cumva și logic. Mai ales că în perioada ”romantică” dinaintea lui Fenechiu, PNL era plin de profesori universitari, nu de oameni de afaceri. În 2004 deci, Berdan a vrut să candideze. Oprea, senatorul de azi, care conducea pe atunci filiala, i-a promis tot sprijinul. Ce s-a întâmplat exact, nu se știe, dar candidat a ajuns Fenechiu, care abia dacă avea vreo trei anișori în partid și nu avea anvergura lui Berdan. Unii zic că Relu a fost mai abil și a convins Biroul Politic Județean să-l propună pe el. Alții, că Oprea i-ar fi zis lui Berdan că-l sprijină, doar la mișto. Dacă ne gândim că și la 10 ani distanță Berdan se face verde când aude numele lui Oprea, credem că e varianta b), iar Berdan s-a prins. A înghițit în sec și a mai rămas nițel în partid. A plecat sau a fost dat afară, când Fenechiu s-a înșurubat temeinic în fotoliul de șef. Adică peste doar un an. Numai bine, cât să se poată apuca temeinic de afaceri.

Hop la PMP
Până mai ieri, Berdan și-a băgat picioarele în politică. A fost ocupat până peste cap cu efectele crizei, așa că nu i-a mai ars de vrăjeală ieftină. Ei, dar, după cum spuneam, de prin 2012, firma a început să-și revină. Cu cifrele pe 2013 în față, Berdan s-a hotărât să-i mai dea o șansă politicianului din el. Tot în dreapta eșichierului politic, la proaspătul Partid Mișcarea Populară. Că o fi fost doar un capriț, că și-a amintit de tinerețea din PNL, pe când era plin de universitari, nu știm. Am merge tot pe varianta b) și acum, că Mișcarea Populară la Iași a fost lansată din aceeași Universitate Tehnică pe care a absolvit-o și Berdan cândva. Dacă nu era Berdan, greu de spus cum s-ar descurca Mișcarea. Nu de alta, dar din 30 – 40 de cotizații nu ții un partid. Trebuie bani, iar Berdan îi are. Interesant e totuși că omul ține la tăvăleală. Când a intrat în partid, a zis că dacă intră Oprea, pleacă el. Sau, mă rog, cam pe-acolo. Să nu-l vadă în ochi. În doar două săptămâni însă, și-a cerut scuze public că a exagerat și a zis că-l așteaptă cu drag pe Oprea, să-l pupe pe obraz. Deh, disciplina de partid. Un lucru nu reușim totuși să înțelegem. Berdan a zis sus și tare că nu vrea să devină parlamentar. Că nu de asta a reintrat în politică. N-a zis clar dacă totuşi ar refuza vreo funcţie publică. Şi-atunci, firesc, se naşte întrebarea: ce vrea totuşi Berdan în politică. Să “sponsorizeze” la nesfârşit fără niciun folos? Să aibă spatele asigurat în afaceri? Sau până la urmă ar accepta şi o demnitate public, un salariu modest şi o slujbă în folosul poporului. Hmm, grea ecuaţie.

Atuurile lui Berdan:

• este considerat un om de afaceri de success
• nu a făcut niciodată caz de averea sa, are o vilă în Copou, maşini
• nu a fost implicat în niciun scandal public

Dezavantajele lui Berdan:

• nu are avengură politică, nu e privit ca un ins cu greutate
• nu are discurs de lider, nu e convingător în ieşirile publice
• are un episod întunecat în PNL, cu Fenechiu şi Oprea

“A venit cineva care mi-a cerut un sistem de interfonie la o scară de bloc. Habar n-aveam ce era acel lucru, cum funcţionează, cum să-l realizez. N-am zis nu. A treia zi, apare din nou. Deja mi-a căzut ideea de bază. De ce insist omul ăsta. Ia hai să vedem. Şi apoi m-am gândit că era o nevoie foarte mare. Eu eram pe vremea comunismului un fidel ascultător al Europa Liberă, Vocea Americii, îmi doream altceva de la viaţă, eram un pic informat cum se trăieşte dincolo. Şi uitându-mă în jur, văzând atâtea blocuri, nu-s nicăieri câte sunt în ţările foste socialiste am zis: stai că trebuie să fie aici un mic chichirez”, Marian Berdan, despre începuturile afacerii cu interfoane (sursa: www.serileas.ro).

• În 1999 am fost prima dată în Occident”, Marian Berdan (sursa: www.serileas.ro)
• 2004 – 2005, anii de glorie ai Electra. Berdan: “produceam pe lună 25.000 de unităţi pentru apartamente”
• Marian Berdan, un prosper om de afaceri, dar un naiv în politica mare. Iată ce declara în 2012, înainte de apariţia Partidului Mişcarea Populară: “Eu am făcut politică patru ani, 2000 – 2004, sigur în zona mea preferată, sunt un liberal prin gândire, prin modul în care acţionez. Din fericire pentru mine am fost exclus, acum n-aş accepta nimic. Nu mi se potriveşte un post politic. Mi s-ar potrivi poate un post de tehnocrat undeva. N-am aspiraţii de Guvern. Local poate mi-aş face cu mare plăcere datoria faţă de comunitate, dar sunt conştient că în zilele de astăzi nu se poate”. (sursa: www.serileas.ro)