Trăiască incontinenţa urinară!
O veste bună primită de la Asociaţia Berarii României mi-a liniştit pe deplin grija legată de cauzele genetice ale alcoolismului. Românii nu beau de furie, nici de supărare, nici de poftă şi nici de chef. Ei, prin excesele bahice, nu fac decât o prevenţie a bolilor renale. Adică, berea curaţă rinichii, în egală măsură şi ficatul, dar cui îi mai pasă?
Anul trecut, în plină criză, românii au găsit antidotul – udătura, fraţilor, care te scoate din orice necaz. Cei aproape 19 milioane de români au dat pe gât cam tot atâţia litri de bere. Hai, să nu fim răi şi să oferim cifra corectă, oferită de Asociaţia Berarii României – 18,8 milioane de hectolitri de bere! Tratament-record într-un an de sărăcie în care toţi se plâng că n-au ce munci, mânca, fuma dar au ce trage pe gât şi arunca la colţul blocului în jeturi terapeutice şi deloc pudice! Să nu-i invidiezi?
Beţivii şi ieşirea din criză
Vestea e bună ca şi idee de afaceri. Ajungi şomer, te faci ospătar prin „recalificare”. Ai dugheală gratis că nu te opreşte nimeni să scurgi paharele, mai tragi câte o ţigare de la un client generos şi deloc zelos să se ducă acasă la nevasta acră, mai pipăi un mic pe grătar şi colesterolul e gata. Cântarul te aruncă din scală, beţiile se ţin lanţ, ciubucul plăteşte asociaţia şi toată lumea e fericită. Inclusiv medicul de familie care, în lipsa pastilelor, îţi recomandă un ceai de romaniţă culeasă din drum ori din staţia de autobuz, că pe câmpuri e greu de ajuns şi-i nevoie de un minimum de echilibru pentru care Asociaţia Berarilor nu are nici un sfat.
Berarii ăştia au dreptate să se laude – ei fac bani pe poftele beţivanilor, care se plâng că viaţa-i grea şi nevasta cicălitoare. Osul la muncă nu-l pun (nici exemple n-au că în jurul lor toţi fură şi petrec), la şomaj fac cârd, iar când se plictisesc se duc la biserică, să închine acatiste. Între timp, stau la taifas prin cartiere, pocnesc seminţe prin staţiile de autobuz şi fluieră gospodinele aparent siliconate, cărora darurile mamei natură se datorează doar excesului supraponderal care nu mai poate fi stăpânit în tricourile ieftine de la second-hand.
Răcoare la PET şi ajutor pe şosele
Berarii ăştia chiar au tupeu! După ce ne-au umilit cu oceanul de licoare pe care îl turnăm în noi, mai şi spun că avem rezerve. Cică vara, pe caniculă, berea nu ne lipseşte din frigidere. De mâncat, mai vedem noi, asociaţia o plăteşte statul, noi tre’ să vedem cum asfaltăm şuşaua gâtului, că nu se poate să rămânem codaşi precum Cejeul la drumuri, pe care, dacă circuli, doar berea te ţine în viaţă. Altfel, din cauza găurilor, ajungi să simţi fiecare cucui rezultat în urma lecţiilor de mecanică aplicată – în timp ce maşină saltă prin gropi, tu tinzi să ieşi prin capotă! În astfel de situaţii, berea are rol lubrifianto-moleşitor – te prelingi în scaun şi nu mai simţi nimic decât dorinţa de a-ţi elibera rinichii că doar de asta te-ai muncit pe lângă sticlă – te fereai de pietre la rinichi, ca tot moldoveanul fricos!
P.S. Orice asemănare cu persoanele din jur nu este întâmplătoare. Pe toţi i-am folosit ca exemple!
