De ani de zile, marea problemă a Iașului, cu care își bat capul atât ieșenii, cât și oficialii Primăriei e traficul. Nu spunem o noutate. În fond, în 1989 erau 40.000 de mașini în tot județul, iar azi sunt peste 100.000 doar în municipiu, fără a mai pune la socoteală autobuzele, tramvaiele, camioanele și chiar tirurile. Iar străzile sunt cam tot alea de acum 25 de ani. Mă rog, nu chiar tot alea, dar prea multe lărgiri nu au putut fi făcute. Ca să lărgești o stradă, trebuie să desființezi trotuare sau să dărâmi clădiri, chestie care e cam greu de făcut într-un oraș precum Iașul.

La alții
Bun, și-atunci, ce facem? Păi, ca de obicei, când avem o problemă: ne uităm peste gard, să vedem cum fac alții, în situații similare. Excludem exemplele în care orașul întreg a fost redesenat, cum s-a întâmplat cu Parisul, după 1870. Asta se poate face doar în anumite condiții, greu de îndeplinit. Un bombardament sau un cutremur devastator îți permit să refaci orașul după cum vrei, luând în calcul orice dezvoltare viitoare a traficului. Să lăsăm deci trama stradală așa cum e și să ne raportăm la cealaltă componentă a traficului, mașinile.

Greu cu autobuzul
Ați văzut poate pe net o serie de fotografii, începând cu o coloană lungă de mașini oprită la un semafor. În următoarele fotografii, același număr de oameni era pus pe biciclete sau în autobuz, arătând că cele 100 de automobile pot fi înlocuite cu un singur autobuz. Bine, dar autobuzele nu leagă orice punct al Iașului de oricare altul, deci nu ne putem baza exclusiv pe ele pentru a rezolva problema transportului, fie el și de acasă la serviciu și retur. Ce faci dacă stai în CUG și lucrezi în Tătărași? Câte autobuze schimbi? Cât stai în stație?

Prețuri pentru toți
Cel mai bine este să ai un mijloc de transport autonom. O variantă este cea aplicată din plin în Olanda, de exemplu: bicicleta. Una antediluviană poate fi cumpărată cu 200 de lei. Există însă riscul să fi fost furată sau să te țină exact de câți bani ai dat pe ea. O bicicletă nouă pleacă de la vreo 800 de lei, dar pe aia nu o recomandăm nici dușmanilor. Doar nu vreți să ajungeți cu ea în service la fiecare două săptămâni, că s-au dus pinioanele sau s-a rupt lanțul, nu? Mai ales că la un relief cum este cel al Iașului, astfel de accidente sunt frecvente. Olandezii au o țară plată ca o farfurie; lor le convine. O bicicletă decentă poate fi cumpărată cu 1.800 de lei, hai 2.100 de lei. Există și de 3-4.000 de lei, iar un magazin de profil din Iași vinde biciclete și de 3.000 de euro. Pentru că dacă nu încape în sufragerie, bicicleta e condamnată la a fi furată și vândută apoi pe 200 de lei. Există varianta reprezentată de bicicletele pliante. Ușor mai scumpe, dar nu cu mult. Sunt cele mai potrivite reliefului nostru, pentru că au roata mică. Se strecoară ușor pe oriunde și încap în șifonier sau într-un colț oarecare, la birou. Viteza e marea lor problemă.

Nu încape în sufragerie
Că tot am vorbit de biciclete de 3.000 de euro și de relief. Dacă biroul e în deal, iar apartamentul în vale, mersul cu bicicleta e o problemă, mai ales vara. Cum să te duci la muncă gata transpirat? Un moped sau un scuter ar reprezenta soluția. Prețul e comparabil cu al bicicletelor bune. De fapt, un moped electric poate fi cumpărat cu 2.000-2.500 de lei, nou. Un scuter pe benzină pleacă de la 2.300-2.400 de lei și ajunge la vreo 3.500-4.000 de lei. Second-hand, poate fi achiziționat cu 2-500 de euro. Știți și dumneavoastră avantajele: consum, spațiu ocupat în trafic. Un dezavantaj e spațiul ocupat în sufragerie. Practic, e imposibil să stai la bloc și să conduci un scuter, în afara situației în care ai garaj sau nu ai probleme cu inima și nu-ți pasă dacă ți se fură din fața blocului. În afara „cazării”, mai este și problema permisului. Sincer, nu știm de ce nu este necesar niciun fel de permis pentru bibicliști, în condițiile în care circulă pe stradă, alături de mașini, dar asta e altă discuție. Pentru scutere, totuși, nu e mare filosofie obținerea permisului de categoria AM. Un curs de 35 de zile și examen de poligon.

Lăstun reloaded
Ultima variantă comodă de strecurat prin oraș e o mașină mică. Foarte mică. Avantajul esențial este evident: o poți folosi și iarna sau pe ploaie. Un Ford Ka, Smart Fortwo sau un Mini Cooper ocupă mult mai puțin spațiu într-o parcare sau în trafic decât o mașină „clasică”. Prețul este relativ decent. Un Fortwo SH costă între 1.400 și 4.500 de euro și te scapă de multe probleme în trafic. Marele dezavantaj e siguranța. Dacă te izbește o Toyota Hilux, ăla ești. Smart Fortwo este o mașină relativ robustă, dar nu e făcută să lupte cu Panzerele. Un alt dezavantaj e reprezentat de mentalitate. Românii sunt încă la nivelul la care mașina este o măsură a prestigiului social. Cu cât este mai mare mașina, cu atât se cheamă că ești mai prosper și mai important. Puțini își cumpără mașini mici pentru a se descurca în trafic; preferă să stea blocați în intersecții. Smart-urile sunt pentru femei, nu? Au uitat vremurile în care erau fericiți cu o Dacia 500. Lăstun.