Când ne pregăteam și noi, alături de ziarele plătite anume pentru asta, să îl lăudăm pe deputatul otevist de Nicolina, Viorel Blăjuț, că nu i-au trebuit decât trei luni să-și deschidă un cabinet parlamentar (pe lângă Casa Sindicatelor sau, dacă vreți, pe lângă sediul Iașisting), cu audiențe, consultații, sfaturi și toate cele necesare, uite că „bobocul” popular ne-a lovit cu niște vorbe care ne-au lăsat cu gura căscată. Fiindcă, în loc s-o țină gaia-mațu, pe linia partidului, cu săracii, confiscarea averilor, banii pentru tineri, Oltchimul, elodiile și cioacii, lui Blăjuț i s-a pus pata, mai nou, pe… Ținutul Secuiesc.

Ofuscat, cu oarecare întârzire, de steagurile secuilor, dar și mai opărit din cauza poziției ceva mai ponderate a premierului Ponta, deputatul de Nicolina a comis o „declarație politică” plină de fiere și obidă, o emanație de care până și Ghiță Funar ar fi mândru: „Pentru mulţi, primul articol din Constituţia României a devenit doar o propoziţie fără însemnătate. Pentru mine, ca ales în Parlamentul Ţării, „România este un stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil!”. În ultima perioadă statalitatea ţării este pusă la încercare, iar lipsa de reacţie a clasei politice mă îngrijorează. Pe instituţii publice, alte steaguri decât cel naţional sau cel al Uniunii Europene sunt arborate fără jenă, iar lipsa de reacţie a autorităţilor competente este strigătoare la cer. Prin Constituţie, drapelul României este Tricolorul, iar unii indivizi dirijaţi de forţe obscure încearcă  să ne impună în judeţele Harghita, Covasna şi Mureş un alt drapel. Articolul 55, aliniatul 1 din Constituţie spune clar: „cetăţenii au dreptul şi obligaţia să apere România”. (…) Trebuie rapid lămurit ce rol au organizaţiile politice ale minorităţilor maghiare în escaladarea acestor acte de surminare (I?I?I?) a statalităţii (…) Vă anunţ că voi lua atitudine, ca parlamentar, ca cetăţean şi ca român să fac tot ce-mi stă în putere pentru a dejuca acest plan murdar, al unui grup malefic care are ca interes dezbinarea României. Ca parlamentar, ştiu că „statul are ca fundament unitatea poporului român şi solidaritatea cetăţenilor ei” (art.4, alin.1 din Constituţie) şi prin urmare voi acţiona în acest spirit.”

„Statalitatea pusă la încercare”, „plan murdar”, „grup malefic”, „dezbinare”… Brrrr! Parcă-i și vedem pe secuii din Harghita, Covasna și Mureș cuprinși de teroare, otrăvind fântânile, arzând ogoarele și fugind prin munți de frica deputatului pepededist! Ca să nu mai zicem că, cu siguranță, miile de secui din Nicolina s-au pitit deja prin debarale și pe sub paturi, așteptând îngroziți să se mute prin vreun cartier mai tolerant, ca Alexandru, Tătărași sau Păcureț…

Nu credem că are sens să insistăm mai mult pe marginea preocupărilor și obsesiilor conspiraționist-belicos-șovine ale deputatului popular. Așa or fi politicienii la început de mandat: se gândesc, probabil, că cu cât se agață de teme mai generale, cu atât se fac mai ușor remarcați. Numai că ne așteptam la ceva mai multă toleranță din partea lui Blăjuț cu privire la minorități; nu de alta, dar nici el nu-i chiar din grupul religios majoritar, iar dacă ne-am lua doar după ten și facies, mai că l-am încadra într-una din etniile conlocuitoare…

Pe de altă parte, nu putem să nu ne aducem aminte că, în campanie, Blăjuț a cheltuit saci de parale ca să ne bombardeze cu promisiuni legate de probleme mult mai simple și mai concrete, așa, mai pe sufletul votanților lui domnu’ Dan: creșterea pensiilor și salariilor, scăderea facturilor la întreținere, îngroparea morților, excursii moca pentru bătrâni, pomeni și alte alea. Ei bine, uite că grija față de cei mulți și obidiți nu l-a prea ținut pe Blăjuț, iar asta ne aduce aminte de unul din multele bancuri  născocite odată cu agitația secuilor, banc pe care l-am putea parafraza cam așa:

Cică Blăjuț vorbea cu un alt deputat, Oajdea să zicem, la o cafea, prin Parlament. De amorul conversației, Blăjuț îl întreabă:

– Băi, Daniele, și tu vorbeai în campanie de pensii, săraci și facturi. Pe tine cât te țin promisiunile astea?

– Păi, vreo jumătate de an, cam așa, răspunde Oajdea. Dar pe tine?

– A, pe mine mă țin maxim două-trei luni, răspunde Blăjuț.

– Două-trei luni? Așa puțin?! Păi, ăsta-i ținutul secuiesc, bă!!! 

Populista lui Schindler