Ambliopie, strabism, erori de refracție, miopie, prezbitism, astigmatism, retinoblastom, cataractă infantilă, glaucom congenital… Dacă aveți copii, priviți-i în ochi atunci când medicul îi pune un astfel de diagnostic. Pentru că pentru majoritatea bolilor din lungul șir de la început, responsabili sunt părinții. Oficial, un copil din 30 suferă de o afecțiune a ochilor, dar specialiștii consideră că cifra este mult mai mare. Ca în multe alte situații, și în cazul bolilor ochiului, România suferă de sub-diagnosticare. Ochiul este printre cele mai neglijate organe ale omului. Faptul că multe dintre afecțiunile sale nu au simptome evidente, evoluează lent, dar se cronicizează ușor, complică problema. Dacă ați avut sau nu grijă de ochii dumneavoastră până acum, contează mai puțin. Un control oftalmologic nu strică niciodată, dar noi scriem acum în principal pentru copiii dumneavoastră. Dacă nu ați mers încă la un oftalmolog cu ei, făceți-o, înainte de a fi prea târziu.

1.000 de oftalmologi
Copiii pot suferi de diverse afecțiuni care intră în sfera de preocupări ale oftalmologilor. Cu puține excepții, ele nu pot fi detectate de un părinte, oricât de atent ar fi. Strabismul, adică abaterea de la poziția normală a unui ochi sau chiar a ambilor, este vizibil, dar e unul din puținele exemple pe care le putem da. Ar mai fi retinoblasomul, o tumoră malignă care apare de regulă în primii trei ani de viață. Îți poți da seama de existența ei prin faptul că în pupilă apare o albeață sau prin faptul că vederea poate fi pierdută la ochiul afectat. Doar că nu e obligatoriu să se întâmple, iar unui copil de doi ani îi este greu să-ți explice că vede prost sau deloc cu un ochi. Majoritatea bolilor oftalmologice sunt apanajul exclusiv al specialiștilor. Printr-un screening vizual, cele mai multe boli pot fi detectate ușor de unul din cei aproximativ 1.000 de oftalmologi câți există în România. Destul de puțini.

Principalele boli
Se detectează ușor „ochiul leneș” sau ambliopia, adică vederea slăbită a unui ochi care aparent este perfect normal. E o boală serioasă, pentru că poate cauza pierderea definitivă a vederii la ochiul afectat. Se tratează ușor, dar numai dacă este luată din timp, în perioada preșcolară. De multe ori, ambliopia este cauzată de o eroare de refracție. Ochiul nu focalizează cum trebuie, imaginea apărând încețoșată. O astfel de eroare este miopia, probabil cea mai cunoscută. Vederea slabă a obiectelor aflate la distanță mai mare se tratează cu ochelari sau lentile de contact. Opusul ei este prezbitismul sau hipermetropia, atunci când ochiul vede bine la distanță, dar prost la apropiere. Tot cu ochelari sau lentile de contact se rezolvă și această problemă. Astigmatismul, o curbură imperfectă a suprafeței ochiului, poate produce vedere încețoșată sau disconfort, caz în care se tratează cu ochelari. Alteori, nu se face nimic, pentru că respectiva curbură nu afectează propriu-zis vederea.

Riscuri
Principala problemă a bolilor de acest gen este faptul că multe sunt ereditare, iar celelalte apar de regulă în copilăria timpurie. Dacă purtați ochelari, copilul dumneavoastră are șanse de peste 70% să poarte în genele sale viciul de refracție, deci puteți să vă interesați de un oftalmolog bun încă de când e în pântece. Și glaucomul poate fi moștenit. Este rezultatul dezvoltării eronate a canalelor de drenare a ochilor. Poate fi rezolvat medicamentos sau chirurgical, dacă e luat din timp. Copiii născuți prematur prezintă un risc mare de retinopatie. Cam 10% dintre născuții prematur pot face această boală, care ajunsă în stadiu avansat duce la orbire definitivă. Cataracta infantilă apare la nou-născuți și duce la opacifierea treptată a lentilei ochiului. Se poate rezolva chirurgical, dar mai bine să nu fie cazul.

De la trei ani
Vârsta optimă pentru prima vizită, fie ea și doar preventivă, la oftalmolog, este cea de trei ani. Copilul poate da explicații cu privire la felul cum vede, iar intervenția care se face duce la rezolvarea multor probleme. Reeducarea vederii ochiului leneș sau corectarea diferenței de refracție, de exemplu, se pot face până la 6 ani. Pe urmă, e prea târziu, iar handicapul devine definitiv. Nici copilul cu strabism nu trebuie să depășească vârsta de 4 ani până să fie dus oftalmolog. Aceasta, cu atât mai mult cu cât strabismul poate ascunde probleme mai grave, cum ar fi o tumoră oculară. Întârzierea tratamentului duce la pierderea ochiului bolnav, în cazurile fericite. În celelalte, se poate ajunge la deces. Deci, chiar nu este loc de glume.

Prudență
Nu putem să vă spunem dacă e bine sau nu să lăsați copilul la calculator. Acum 10-15 ani, răspunsul ar fi fost un „nu” categoric, radiațiile emise de monitor putând afecta vederea. Între timp, filtrele au fost încorporate în monitoare, iar cele noi nu se consideră a mai prezenta vreun risc. Oftalmologii înșiși folosesc exercițiile pe calculator pentru reeducarea vederii copiilor. Dacă aveți totuși la calculator un monitor vechi, cu tub, n-ar strica să fiți prudenți.