În clădirea celei mai vechi instituţii de învăţământ academic din ţară şi-au făcut cuib cucuvelele şi liliecii. De la începutul anului, numai păcate s-au abătut asupra Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”.

După protestele din primăvară ale cadrelor didactice a urmat episodul cu bombă pus la cale de un biet om bolnav. Un tânăr ce se credea trimisul lui Dumnezeu pe pământ a înşfăcat o vadră de benzină şi a vrut să dea foc şcolii ctitorite de domnitorul Unirii.

Episodul s-a terminat cu happy end pentru studenţi şi pentru clădirea universităţii, iar pentru atentator – cu o internare la Grajduri, unde ajung „glumeţii” războinici care te pot sugruma în timp ce rostesc Psalmii.

Ameninţarea din scrisoarea anonimă

Zilele trecute, un alt episod a zguduit universitatea. Onor rectorul Vasile Işan a primit un e-mail de ameninţare. Scrisoarea electronică a fost trimisă anonim, evident, şi toatea lumea s-a speriat. Nu s-a gândit nimeni că o fi o glumă proastă, iar rectorul şi-a comandat gărzi de corp, gândindu-se că poate unde-i stau picioarele îi va ateriza căpăţâna cu care a pus la cale planurile de pe urma cărora este ameninţat.

Vasile Işan a primit un mesaj din partea unui anonim care susţine că este fost doctorand. Expeditorul îl ameninţă că-i va da „un topor în cap” drept pedeapsă  că rectorul ar fi „făcut alba-neagra cu banii POSDRU” şi că „şi-ar fi bătut joc de doctoranzii de la Cuza”. „Eşti o jigodie coruptă, un mafiot şi un infractor”, ar fi scris intelectualul. Văleu, ce de-a sudalme!

Aşa o fi?

Rectorul Işan nu spune nimic, se apără ca o fată mare sărutată pe furiş şi-i doreşte înţelepciune expeditorului. Nu-i rău ce vrea profesorul, dar oare el chiar nu-i vinovat deloc?! Nu trebuie uitat nici faptul că, de când este şef peste universitate, scandalurile se ţin lanţ, că facultăţile au început să piardă din calificative şi din bani, că treburile scârţâie…

El a recunoscut cu sunt probleme cu plata burselor de doctorat, dar că de acest lucru nu se ocupă el. Ce-i drept, nu dădea din punga lui, însă oamenii ăia au muncit şi drept răsplată au primit un şut în partea moale a corpului şi multă flegmă. Nu s-a întrebat nicio secundă cum au trăit, cu ce s-au hrănit ori ce au purtat în picioare. Ca urmare, rectorul ori se mută, ori îşi deschide firmă de citit acatiste, fiindcă expeditorul e nervos tare. „N-ai să mori acasă! Nu ne lăsăm până nu-ţi dăm un topor în cap, exact ca în 1907! Eşti o jigodie coruptă, un mafiot şi un infractor! Angajează-ţi gardieni să te păzească, mizerie ce eşti, că n-ai să ştii când o să-ţi facem felul, gunoiule! Că ai cu ce să-i plăteşti, de vreme ce bursele nici acum nu le-am primit ! Vei muri în chinuri, excrement ce eşti! Îţi jur asta pe cuvânt de doctor în ştiinţe”.

O fi doctor în Istorie, că prea îi trage pe 1907, sau o fi vreun flămând din localitatea de unde a pornit răscoala. Cine ştie… Sau o fi o clonă de-a amărâtului ce-a vrut să dea foc la universitate, dar a rătăcit amnarul şi a ajuns la Grajduri. Una peste alta, rectorul bucălat are coşmaruri că va fi executat ca în timpul răscoalei de la 1907. Cu un topor în cap, adică…

Grigoraş Spartacus