Câte orașe are județul Iași? Sunteți siguri? N-or fi mai multe? Sau mai puține? Hai să spunem că ați nimerit corect numărul, cinci. Le și cunoașteți? Dacă da, vă felicităm. Nu mulți ieșeni reușesc performanța asta. Cei mai mulți știu sigur vreo două-trei nume. Unii îl nimeresc și pe al patrulea. Puțini sunt cei care îl cunosc și pe al cincilea, care aniversează anul ăsta un deceniu de când și-a primit titlul. Nu că n-ar fi auzit de el, dar nu știu că e oraș. De altfel, chiar de curând ni s-a întâmplat ca un amic să pomenească Răducăneniul drept al cincilea oraș al județului, în loc de Podul Iloaiei. Cumva, e firesc. Chiar pentru ieșeni, județul Iași și municipiul cu același nume se confundă. Statutul dominant al municipiului reședință nu prea mai lasă loc și pentru alții. Totuși, ce viitor au orașele noastre?

Criză demografică
Dintru început trebuie spus că niciunul dintre orașele județului nu stă strălucit din unele puncte de vedere. Toate, inclusiv Iașul, suferă de pe urma crizei demografice prin care trece toată țara. Iașul mai puțin, căci atrage, în timp ce orașele mai mici sunt mai expuse riscului de a fi părăsite, mai ales de tineret. Apoi, restructurarea economiei locale, începută imediat din 1989, încă nu s-a încheiat. Treptat însă, fiecare oraș începe să-și stabilească, mai mult sau mai puțin din proprie inițiativă, un drum.

Panglică de asfalt
Pentru Podul Iloaiei, drumul se confundă cu panglica de asfalt reprezentată de drumul european 583. Cel mai tânăr oraș al județului este atât de aproape de municipiul reședință, încât resimte din plin efectul de aspirator al acestuia. Nefiind situat măcar la intersecția a două căi de comunicație importante, el va rămâne un oraș de tranzit. Aflat deja în hinterlandul extins al Iașului, adică în zona de influență directă, Podul Iloaiei va deveni treptat o anexă a acestuia. Apropierea are însă și avantaje, orice produce Podul Iloaiei putând fi vândut cel mai ușor la Iași. Orășelul poate reprezenta un antrepozit alimentar pentru municipiul central și nu numai. Parcul agroindustrial de la Lețcani este situat în apropierea orașului Podul Iloaiei. Acest fapt înseamnă că fermierii locali vor avea unde-și depozita produsele vara, pentru a nu le vinde pe mai nimic până în toamnă-iarnă. De altfel, caracterul agricol al zonei este deja utilizat, produsele de panificație de la Podul Iloaiei fiind vândute inclusiv la Iași.

Noroc cu lipovenii
Târgu Frumos este un alt oraș de tranzit. Pe vremuri, sediu al unei industrii ușoare înfloritoare, din care nu a mai rămas mare lucru. În schimb, îi are încă pe lipoveni. Cei 8% dintre locuitori care sunt de această etnie reprezintă adevăratul motor al economiei locale și au toate șansele să rămână. Dacă zona Podul Iloaiei este grânarul Iașului, Târgu Frumos este grădina de legume și zarzavat. Iar industria ușoară, textile și îmbrăcăminte își are piața asigurată. Ca și industria alimentară. Industria grea în zona Iașului a fost o eroare economică, din cauza lipsei materiilor prime. Industria ușoară se descurcă fără oțel și cărbune.

La răscruce de drumuri
Pașcaniul, deși considerat o zonă defavorizată, are cele mai bune perspective de dezvoltare. O parte semnificativă din industria sa a dispărut în negura anilor ’90, inclusiv cea a zahărului, de exemplu, care putea trăi în continuare foarte bine pe baza culturilor locale de sfeclă. Orașul nu a plecat însă din loc, ci a rămas la intersecția magistralelor de cale ferată și a drumurilor de interes național. Construirea viitorului drum expres Pașcani – Bacău, prevăzută în Masterplanul General de Transport, va asigura o și mai strânsă legătură a Pașcaniului cu restul țării. Căile ferate pot aduce în continuare clienți pentru Remar sau Electroputere VFU, cum este denumit acum, iar de la repararea materialului rulant feroviar la modernizarea altor vehicule care merg pe șine, tramvaiele, nu mai este decât un pas. Care a și fost făcut de altfel, deocamdată la nivel experimental. S-a văzut că merge, prin Iași circulând un prim vagon modernizat la Pașcani, dar şi la Timişoara. Prin Pakmaya și Kosaron, industria alimentară pășcăneană s-a consolidat pe o poziție puternică, iar o investitoare ambițioasă, cum este Doina Cepalis, demonstrează că și industria ușoară are un viitor. Pașcaniul mai are nevoie doar de câțiva astfel de investitori pentru a renaște.

Biserica lui Ştefan
Hârlăul pare cel mai izolat dintre orașele județului, așezat unde se agață harta în cui. În afara unor ramuri rutiere și feroviare secundare, orașul este în afara infrastructurii de transport. Dacă măcar calea ferată spre Botoșani ar fi fost realizată, încă ar mai fi fost ceva. În condițiile actuale însă, orașul nu se poate baza pe o industrie ale cărei produse să le vândă altundeva. Există ceva industrie textilă, alimentară și de prelucrare a lemnului, dar nu într-atât de importantă încât să conteze decisiv pe termen lung. În schimb, orașul are ce nu au celelalte: obiective turistice încă prea puțin valorificate. Două biserici medievale, una construită de Ștefan cel Mare, și ruinele vechii Curți Domnești sunt primele exemple care ne trec prin minte. Apropierea de podgoria Cotnari a dat ideea înființării unui muzeu unic, cel al vinului, care a devenit unul din puținele muzee moderne din țară, în pofida vechimii unora dintre exponate. Hârlăul ar putea fi punctul terminus într-un mult discutat proiect turistic, Drumul Vinului. Hârlăul are la doi pași conacul Polizu, din comuna învecinată Deleni. Acolo, Irina Rișcuția, care și-a recuperat peste 1.000 ha de pădure în zonă, a reușit să transforme un vechi conac într-un resort de lux din ce în ce mai căutat. Credeți că degeaba Laura Cosoi și-a făcut nunta acolo?