Cândva, vreun strămoș de-al nostru, pe când stătea cu capul în palme precum Gânditorul de la Hamangia, s-a apucat să spună că de cât codaș la oraș, mai bine-n satul tău fruntaș. Cu alte cuvinte, decât să râdă toți de tine în clubul bogaților, mai bine să fii șmecher printre cei mai rupți ca tine. Nu comentăm dacă omul avea dreptate sau nu, că vorba poate fi înțeleasă în mai multe sensuri. Constatăm totuși, că de când am intrat în Uniunea Europeană, am ajuns termen de comparație. Constant suntem pe penultimul loc sau pe al doilea, după cum e vorba de o statistică pozitivă sau negativă. Un fel de codași la oraș, cum s-ar zice. Recent, n-au avut altă treabă unii și au făcut un clasament al celor mai periculoase țări din punct de vedere rutier. Firește, România a ieșit pe locul doi, cu 91 de morți la milionul de locuitori, față de o medie europeană de 50,5 morți la un milion de locuitori. Doar Lituania ce stă mai prost, cu 106 morți la milionul de locuitori. În Malta, nu sunt nici 30 de morți la milionul de locuitori în accidente rutiere. E drept, că nici nu au cine știe câte șosele pe insulele alea. Dar nici Marea Britanie sau Olanda nu ajung la 30 de morți la milionul de locuitori, iar țările astea chiar au ceva autostrăzi și drumuri comunale.

Nu prea scade
Partea proastă, pentru care europenii ne trag de mânecă, e faptul că cifrele sunt departe de a scădea. Între 2010 și 2013, numărul de morți în accidentele rutiere din România a scăzut cu vreo 6% anual. Pe urmă, rata scăderii s-a redus la doar 1%, adică în marja de eroare statistică. Românul nu poate sau nu vrea să devină un participant disciplinat la trafic.

Zone negre
Dar ce zicem noi, „românul”? Și la Iași stăm foarte prost în această statistică sumbră. De fapt, cifrele de la nivel național în comparație cu cele europene le putem muta la nivel județean, comparat cu întreaga țară. E cam tot aia. România e pe locul doi la morți în UE. Ei bine, Iașul e pe locul doi în țară, atât ca valoare absolută, cât și raportat la numărul de kilometri de drumuri europene. Tot noi avem și una din șoselele cu număr mare în statistica pierderilor de vieți omenești. Strict numeric, cei mai mulți morți se înregistrează pe traseul București – Brașov – Alba Iulia – Oradea și pe București – Pitești – Râmnicu Vâlcea – Sibiu – Deva – Nădlac. Ruta Săbăoani – Târgu Frumos – Iași vine pe locul trei. Nu comparăm însă lungimea celor trei trasee pe care le-am pomenit. Dacă raportăm numărul morților la suta de kilometri, suntem pe locul doi. Același fatidic loc doi.

Șoseaua morții
Fără discuții, cel mai periculos tronson de șosea este Iași – Târgu Frumos. Cei 46 km ai drumului adună jumătate din morții drumului european și cam un sfert din cei ai întregului județ, ceea ce este enorm. Județul nostru are peste 3.000 km de drumuri naționale, județene, comunale, străzi orășenești și drumuri sătești. Dacă pe doar 46 km din această vastă rețea mor un sfert din victimele accidentelor rutiere, s-ar zice că avem o problemă foarte urâtă de rezolvat. O problemă împărțită în mai multe puncte critice, pentru fiecare existând soluții de rezolvare. Numai să se gândească cineva să le și implementeze, ca să folosim un termen drag oficialităților.

Viteză mare
Un prim punct este orașul Podu Iloaiei. Accidentele de aici implică de regulă un pieton și un automobil, cu pietonul ca victimă, firește. Multe accidente au loc pe trecerile de pietoni, viteza fiind factorul determinant. E drept, pe o șodea bună, șoferii au tendința de a apăsa pedala de accelerație, chiar dacă există limite stricte ale acesteia, mai ales în localități. N-am întâlnit încă șoferul care să nu depășească viteza legală cu măcar 10 km/h. Dar sunt extreme de multe cazuri cân în localitatea cu un maxim de 50km/h se circulă cu viteze ce sar bine de 100 km/h.

Soluții există
Tot la Podu Iloaiei mai este un punct deosebit de periculos. De fapt, un kilometru întreg, înainte de ieșirea din satul Budăi, spre Bălțați. E drum drept, iar pe acolo se circulă în viteză. Nu sunt rare cazurile în care câte un pieton să fie spulberat de un vitezist. Pentru ca numărul accidentelor din Podu Iloaiei să scadă, există trei variante de lucru. Poate și mai multe. Se poate construi o șosea ocolitoare. Scump. Se pot amenaja pasaje pietonale subterane. Scumpe și ele, și ar încurca serios traficul pe durata lucrărilor. Sau, pur și simplu, se pot construi pasarele pietonale peste drum. Mulți pietoni le vor ocoli, dar alții, poate mai mulți, le vor folosi. Mă rog, cea mai simplă variantă ar fi ca șoferii să respecte marcajele și semnele de circulație, dar știm cu toții că asta nu prea se întâmplă.

Curbă periculoasă
Un alt punct critic este puțin mai încolo, în comuna Bălțați, satul Sârca, între kilometrii 39 și 41. Acest tronson culege 4-5 suflete anual, în așa-numita „curbă a morții”, după stațiunea pomicolă. Există benzi rezonatoare transversal care atenționează că urmează o curbă periculoasă, ca și panouri succesive care o anunță. Doar că șoferii care vin dinspre Bălțați au o porțiune de drum drept înainte de curbă și vin în viteză. Imediat după curbă, cei scăpați de acolo nimeresc peste un pod. Iar capetele de pod și șoferii au fost întotdeauna dușmani. Poate o redesenare a curbei, astfel încât ea să devină mai largă, ar limita numărul accidentelor. Măcar șoferii care taie curba ar vedea din timp că vine cineva pe contrasens.

Cu semafoare
Târgu Frumos însuși a fost un punct critic mult timp, din aceeași pricină: viteza. Introducerea de semafoare, chiar dacă a fragmentat traficul, a avut darul să reducă numărul accidentelor de pe trecerile de pietoni. Mai ales pe cel de la intersecția de lângă piață. Rămân periculoase ieșirea spre Pașcani și intersecția cu drumul spre Hârlău.

Explicația cifrelor
Se schimbă lucrurile în bine? Știți cum se spune: cu statistica demonstrezi orice. În primele 8 luni ale anului 2009, de exemplu, șoselele Iașului au cerut un tribut de 33 de vieți. Asta înseamnă cam 45 de-a lungul anului. Ei bine, în 2015, au fost 50 de morți. Anul trecut au avut loc loc 1.128 de accidente, iar partea proastă e că mai bine de o treime au fost accidente grave. La cei 50 de morți de care am amintit s-au adăugat 420 de răniți grav și 976 de răniți ușor. Dacă e să ne referim strict la media europeană, Iașul stă bine. Cei 50 de morți la 900.000 de locuitori câți are județul înseamnă aproximativ media europeană. Statistica este înșelătoare însă, pentru că nu putem compara calitatea drumurilor noastre cu cea din Europa de Vest. Pe multe dintre drumurile noastre, mai ales pe cele județene, șoferii sunt nevoiți să meargă încet, ca să nu-și rupă mașinile, ceea ce limitează artificial numărul accidentelor. Dacă am avea asfalt ca-n palmă peste tot, probabil că șefii Poliției Rutiere și-ar pune mâinile în cap, pentru că cifrele ar crește exponențial.

Cauzele concrete
Bun, dar numai șoferii sunt de vină? Da și nu chiar. Din cele 1.100 de accidente de anul trecut, cam pentru o treime nu automobiliștii au fost responsabili. În cazul a 17% dintre accidente, acestea au avut loc din cauza banalei traversări neregulamentare a străzii, iar 4% pentru că pietonii au confundat carosabilul cu trotuarele, de obicei sub influența zeului Bacchus. Aceeași proporție de accidente a fost provocată de abateri ale căruțașilor, de obicei de circulația atelajelor fără o semnalizare corespunzătoare, pe drumurile naționale. Alte 9% dintre accidente au fost provocate de bicicliști. De multe ori, și aceștia circulă fără să numere paharele băute înainte. Pentru restul accidentelor, de vină sunt șoferii, cauzele fiind multiple. În proporții egale, de 12-13%, accidentele sunt provocate de viteză sau de neacordarea de prioritate pietonilor. În alte 9% din cazuri, șoferii uită regulile de acordare a priorității față de partenerii de trafic. Poate surprinzător, doar un accident din 50 este cauzat de intrarea pe sensul opus, ia unul din 30, de alcool. Șoferul ieșean nu e bețiv. Doar că nu se mai uită prin manual după ce-și ia carnetul de conducere.