Am ajuns la fundul sacului. „Bârfa de Iaşi” publică astăzi ultimele file din jurnalul fotomodelului Catrinel Menghia.
– Băi, ce antipatică mi-e Monica Gabor! În afară să mângâie pe creştet pitici de grădină gen Irinel Columbeanu sau Mr. Pink, oare fătuca asta mai ştie să facă şi altceva? Nu c-aş fi invidioasă pe ea, dar, dacă îmi puneam mintea, agăţam şi eu domni respectabili cu capul mare. Sau chinezi din ăştia, doi la leu. E plin New York – ul de ei. Oricum, prieteneşte îi zic Monicăi: decât un Mr. Pink made in China, mai bine un Mr. Muscolo prodotto in Italia!
– Îmi povestea ieri la telefon o amică din Iaşi că acum, în luna august, se umple oraşul de „italieni”, mai exact de ieşeni care muncesc pe rupte prin construcţii în sătucuri din Toscana sau Lombardia şi apoi vin să se spargă în figuri la Palas. Cică nu mai încapi la terase de ei, foiesc peste tot, prin magazine, prin parcuri, pe la Ciric. Mă cam oftic, trebuie să recunosc. Pe vremea când veneam şi eu pe-acasă, n-aveam nicio terasă mai de fiţe unde să-mi etalez blugii prespălaţi luaţi din mercato. Bine, acum compensez cu plimbări lungi pe Riviera sau Copacabana, dar nimic nu se compară cu farmecul unui cockteil sorbit vreo trei ore, pe terasă la Corso.
– Mădălina Ghenea asta chiar e culmea! După ce că are nume de pubelă, se mai şi crede mare vedetă. S-a apucat şi fătuca asta de film, şi nu oriunde, ci taman la Londra. Nu-i mai prieşte Italia, ce să-ţi spun! Te pomeneşti că-şi trage şi ea un nume de scenă, cum îl am eu pe Marlon. Chiar, oare ce nume i s-ar potrivi oltencei? Madeleine Prazz! Sau Madeleine The Buleni, ha, ha, ha!
– M-a sunat maică-mea de la Iaşi şi m-a întrebat ce părere am de Elena Udrea, cică ar vrea să candideze la preşedinţia ţării. Eu zic că e ok să avem o femeie în fruntea ţării, chit că e blondă, dar problema asta se poate rezolva cu ajutorul fundaţiei pentru blonde pe care vreau eu s-o fac. E bine să avem cât mai multe femei în politică, zic, pentru că, decât să te frigi la cratiţă, mai bine o arzi ca şmechera prin Parlament.
– Mă cam plictisesc aici, la Monaco, pe yahtul pe care l-am închiriat împreună cu Massimiliano, amore mio. Noroc că mă mai lasă din când în când să conduc ditamai animalul de barcă prin apele principatului. Uneori, seara, ne distrăm aruncând cu calamari în yahtul unui rus care-l are ancorat alături. Mă amuză teribil faza asta. Îmi aduc aminte cum azvârleam cu ceapă în balconul vecinului de la doi, din Alexandru. Totuşi, mi-e să nu se supere rusul şi să sară la noi. L-am văzut odată, stătea cu un urs la masă şi discutau ceva despre Ucraina. La un moment dat, ursul i-a zis: „Băi, Vladimir, frumoasă e românca asta de alături, nu vrei s-o invadăm puţin?”
(sfârşit)
