În ultimele zile, examenul de Bacalaureat a ţinut capul de afiş al ştirilor despre educaţia românilor. Cu ocazia asta, a fost reîmprospătată colecţia de perle în exprimarea elevilor, dar au reînceput şi analizele specialiştilor pe marginea aşa – zisului examen al maturităţii. Georgel Spoială este unul dintre miile de elevi care s-au confruntat cu această înfricoşătoare probă de aptitudini intelectuale şi a ţinut să ne împărtăşească din experienţa sa:

● Nu ştiu ce le-a venit ăstora să pună examenul de bacalaureat fix în perioada estivală, când marea ne cheamă la ea, iar bmw-ul meu stă şi se năduşă în garaj de atâta căldură, în loc să-i dau drumul să respire briza plajelor de şmecheri de pe litoral. Să fi pus dom profesor care este şef la minister examenul undeva prin toamnă, când ni se mai răcoreşte şi nouă mintea şi putem scrie două vorbe deştepte pe hârtie.

● Frate, şi ce cocleală era în sala de examen! Mi se lipeau coatele de bancă, ca atunci când te scoli mahmur după o sesiune în Fratelli şi eşti lac de transpiraţia ce duhneşte a Martini şi Finlandia. Pe bune, după examenul la mate m-am dus direct în piscina de la Gaga, că simţeam cum mă mănâncă pe sub părul capului ecuaţiile alea cu denumiri de zici că-s cine ştie ce boli.

● Iar la chestia aia cu romanul interbelic, chiar m-au spart gagiii! Dacă ştiam că aşa se pune treaba, din cele două romane pe care le-am citit în viaţa mea aş fi comandat şi unul interbelic. Că doar am trecut de multe ori prin Cărtureşti, magazinul ăla mişto cu cărţi din Palas, dar de unde să ştiu eu că vara asta se poartă interbelicul? Că doar nu m-au făcut pe mine cinşpe lei sau cât o fi o vrăjeală de carte! Dar asta e, csf? N-ai csf!

● Acum o să aştept şi eu rezultatele, să văd dacă îmi iese combinaţia. Dar nici colegii mei nu m-au ajutat! Să-mi fi zis şi mie vreunul: „Bre, Georgele, vezi că triunghiul e un pătrat cu o doagă lipsă!” N-ai tată, cu cine. Când e să le dai un cockteil deştept în club, nu mai scapi de ei, dar când ai nevoie de un sprijin academic, fug toţi de lângă tine. Dar lasă, că ne mai întâlnim noi la anul, că parcă simt că nu iau anul ăsta, şi o să vedem atunci care pe care. Or să vrea gagicuţele să le învăţ geometria în spaţiu pe abdomenul meu făcut la sală, iar eu o să le dau cu tifla, o să le trimit să mediteze cu tocilarii din biblitecă. Cine ştie, poate că le fac un bine şi chiar o să le ajute treaba asta, că altfel vezi soluţia la problema de fizică atunci când ai şase, opt sau doişpe ochi, depinde câte dipotrii are băiatu’!