Balada plodului de la ţară
Fraţilor, săriţi, daţi cu apă şi vă minunaţi. Veşnicul demisionar din orice (ca să nu fie izgonit cu şuturi în cur şi ciomege pe schinare), senatorul Dumitru Oprea are o frământare maaare de tot. Cum o să rezolve Ministerul Educaţiei problema manualelor digitale? La oraş mai pricepem noi, da’ la ţară? Aud? La ţară, acolo unde s-a născut veşnicia şi a murit tradiţia, acolo unde glodul bate asfaltul şi unde parabolica rupe pereţii din chirpici!
Să vă văd eu, pui de lele, cum să scoateţi voi tableta din capiţa de fân, n-aţi mai ajunge voi de jmekeri cu idei avangardiste!
O întrebare tâmpită rău
Asta îl freca deunăzi pe deloc simpaticul senator portocaliu, culoare care i se trage de la icterul de care moaşa nu l-a scăpat şi pe care i l-a trecut în buletin, lângă CNP, că-i din ADN venit.
Ca să lămurim lumea dornică de explicaţii necerute, măreţul gânditor om politic şi profesor de cibernetică aplicată, economie de care o mai fi şi marele expert european în ale lovelelor, a stat el ce a stat, a judecat el cumva şi a aruncat niscai întrebări puberului ministru al Educaţiei legate de manualele digitale. „Câţi elevi, mai ales din mediul rural, au acces la calculatoare şi la resursele Internet? Câte şcoli sunt dotate, în acest moment, cu echipamentele necesare pentru desfăşurarea procesului? (…) Cine va participa la elaborarea conţinutului manualelor, care trebuie şi el actualizat şi adaptat? În cât timp consideraţi că va deveni funcţional un astfel de program?”.
Mna, că i-a fript-o! S-a gândit el senatorul Oprică şi a lansat o torpilă moşnegească demnă de tot râsul plozilor care şi-au rupt rolele la grădiniţă.
Frate Mitică, asta grijă te frământă pe tine? Cum îşi vor cumpăra manuale digitale şcolarii de la Coarnele Caprei? Asta grijă aveai tu, cum vor updata temele de pe „maculator” pe „curat” copiii din Cioca-Boca?
La omul flămând şi uliţa-i ruptă
Adică învăţământul românesc şi-a epuizat toate problemele şi a rămas doar la cumpărarea de telecomenzi pentru cărţile de Istorie din care copiii vor afla despre genialitatea oamenilor politici români, printre care şi Dumitru Oprea. Nimic despre drumuri desfundate, despre glodurile pe care şcolarii le bat zilnic ca să ajungă la principala lor ţintă – cornul şi laptele, singurul câştig al Guvernului cu Patru Case, nimic despre alocaţiile de 42 de lei şi nici o vorbă despre cărţile rufoase şi sobele reci lângă care ăia mici de la ţară îşi petrec zilnic câteva ore din viaţă.
Oprică, tare repede ai uitat de vremurile în care îţi cântau greierii în papuci şi în care îţi doreai să ajungi om mare doar ca să scapi de dărăbul de mămăligă şi de borşul de ştevie de acasă. Ei vezi, poate amintirile din vremurile alea în care strângeai în ochi o lacrimă de pizmă pentru colegul de bancă ar fi bune acum şi ar arăta că îţi pasă de amărâţii care vin la şcoală ori pentru alocaţie, ori ca să scape de rânitul la vaci.
Un gând în loc de mouse
Copiii de la ţară nu au nevoie de table electronice şi nici de manuale digitale. Lor le-ar fi de folos doar gândul că va veni şi o zi în care oamenii mari le vor trimite, dacă nu o maşină să iasă din glod, măcar o remorcă de pietriş, să nu se mai stropească până la ochi cu mâlul pe care tare ţi l-ar arunca între ochi dacă te-ar auzi aberând pe la Guvern. Pe banii lor şi spre bafta ta, că dacă n-ai fi, nici ei n-ar mai sărăci!
Adoratta Flămânzeanu
