Ce au în comun Miroslava, Valea Lupului, Ciurea, Tomești, Aroneanu, Rediu, Bârnova, Holboca și Popricani? Sunt comune de care puțini ieșeni pot spune că nu au auzit. Iar aceasta, pentru simplul motiv că sunt cele mai apropiate de Iași. Vecinele Iașului. Gard în gard, cum s-ar zice. În cazul unora, dacă nu ar exista câte o tablă la marginea drumului, nici n-ai ști unde se termină orașul și unde începe comuna. Tramvaiul merge până în satul Dancu al comunei Holboca, sat care de altfel seamănă leit cu un cartier de blocuri gen Dacia sau Canta. Între Lunca Cetățuii, sat din Ciurea și vârful Copoului funcționează o legătură directă cu autobuzul. Dacă îți faci cumpărăturile la Metro, autobuzul te trece prin două comune: Valea Lupului și Miroslava. Încet, încet, Iașul își întinde tentaculele spre comunele din jur, de-a lungul principalelor căi de comunicație rutieră. Legăturile au devenit în ultimii ani atât de strânse, încât nici între locuitori nu mai există diferențe. O bună parte din locuitorii din Miroslava sau Valea Lupului sunt de fapt ieșeni, care și-au ridicat case la țară. Locuiesc acolo și muncesc în oraș, la fel cum sunt mulți care stau în vreun bloc din Podu Roș și lucrează la Delphi sau Continental, în Miroslava.
Şi Copoul a fost comună
Cum legăturile dintre oraș și comunele limitrofe devin tot mai strânse, apare o problemă logică. Dacă o comună este urbanizată aproape complet, mai are sens să existe? N-ar trebui să devină un simplu cartier al Iașului? În fond, Copoul a fost până relativ recent, comună. Avea primăria pe actuala șosea Ștefan cel Mare, ceva mai încolo de intersecția cu Sărărie, pe mâna stângă. Dar e bine? Ajută la ceva? Sau mai bine rămâne ca până acum?
Referendum local
Discuția e lungă, dar putem să punctăm principalele schimbări care ar apărea într-un asemenea scenariu. Ar fi nasol pentru primarii comunelor respective, că și-ar pierde pâinea. Ca și consilierii locali, de care n-ar mai fi nevoie. Pentru locuitori, ar însemna o creștere a cheltuielilor, pe termen scurt. Impozitele locale și taxele pe proprietate sunt mai mari într-un municipiu decât într-o comună. E lucrul pe care l-au constatat și sătenii din Podul Iloaiei după ce au votat să transforme comuna în oraș. Legal, unificarea se poate face doar prin referendum local, desfășurat în ambele localități și cu rezultate pozitive în amândouă. Puțin probabil ca locuitorii Miroslavei să voteze pentru înglobarea în oraș, știind că vor plăti pe loc impozite mai mari, fără a avea un beneficiu imediat.
Cu bătaie lungă
Chiar, ar exista vreun beneficiu? Da, cu condiția să nu gândim nici pe termen scurt, nici în speranța câștigului personal direct. Comunele din jur ar putea beneficia, cartiere ale Iașului fiind, de banii pe care municipiul îi primește ca pol de creștere, fără complicații birocratice. Una din părțile noastre proaste e că regionalizarea și cooperarea între comunități, la mare trecere în UE, sunt aproape inaplicabile, conform legislației noastre. De exemplu, prin 2005 se vorbea de bani alocați prioritar pentru proiecte regionale, așa că președintele de atunci al Consiliului Județean s-a gândit la trei drumuri, care să lege Iașul de județele din jur: Vaslui, Botoșani, Suceava, Neamț. Ideea era simplă: propui un proiect de care beneficiază nu un județ, ci două sau trei, Europa cade pe spate și marcă banul. Doar că legislația noastră interzice ca o unitate administrativ-teritorială să investească pe moșia alteia. Dacă asfaltează 5 metri în Vaslui, președintele CJ Iași e chemat să dea cu subsemnatul.
Doar bune intenţii
Ca urmare, proiectele au fost aprobate, dar ca proiecte doar ale Iașului, căci protocoalele semnate cu județele din jur au rămas mai mult declarații de bune intenții. Drumul Iași – Botoșani a fost reabilitat total până la Plugari. Dincolo, în Botoșani adică, s-a asfaltat nu pe bani europeni, ci locali și s-a asfaltat prost. E problema CJ Botoșani, dar îi afectează și pe ieșenii care au treabă în nordul țării și care aveau nevoie să meargă nu doar până la Plugari, ci până la Botoșani.
GAL-ul, un exemplu
Același lucru se întâmplă și când vine vorba de proiecte comune oraș-comună. De parcă n-ar fi de ajuns orgoliile locale, legislația e atât de stufoasă, încât demararea unui proiect urban-rural e aproape imposibilă, ceea ce ține banii Iașului strict la Iași. Culmea, există un model de succes, aplicat în așa-numitele Grupuri de Acțiune Locală. Doar că acestea sunt exclusiv rurale. Iar modelul nu a fost încă extins, prin reglementări legale, și la cooperarea oraș-comună. În această privință, nici nu prea are rost să ne agităm. Exercițiul european 2014-2020 este deja început. Până schimbăm legislația, până adaptăm programele de finanțare existente, intrăm în exercițiul 2021-2027. Cel mai la îndemână ar fi să rămânem la modalitățile de cooperare existente deja.
Modelul german
O astfel de modalitate este reprezentată de Zona Metropolitană Iași. Înființată încă din 2004, ZMI a rămas până acum doar ipotetică. Grupează municipiul Iași, 13 comune din apropiere și CJ. 800 kmp, 400.000 de locuitori. Până în 2008, nu s-a întâmplat nimic. La acel moment, s-a constituit Asociația Zonei Metropolitane și stop. Din nou. Până acum, nu a făcut nimic, deși intenția era nobilă, iar precedente europene tot înainte. În toată Europa există 120 de zone metropolitane sau regiuni urbane declarate. Germania, de exemplu, are 11. Cea mai mică, Bremen-Oldenburg, are 2,4 milioane de locuitori. Cea mai mare, Ruhr-Rhein, are 11,7 milioane de locuitori și grupează practic tot teritoriul german de la vest de Rin. E și firesc. Toate localitățile din zonă fac același lucru: cărbune și oțel. Eventual, universități. Aceleași preocupări, aceleași interese. O provincine întreagă este practic un vast oraș.
UE dă bani
Cam la fel ar trebui să funcționeze și ZMI, doar că asta nu se întâmplă. Singurul proiect comun este alimentarea cu apă și canalizarea, care de fapt e plecat de la ApaVital, adică de la centru, nu de jos în sus. Proiectul s-ar face și dacă nu ar exista Zona Metropolitană. De ce asta? Lipsa unei legislații specifice care să asigure un cadru financiar pentru zonele metropolitane e o explicație. Bun, facem zona, dar cu ce se deosebește de o asociație a comunelor? Ce are în plus? Va avea, și asta ar putea fi interesant. Până în 2020, UE pune la bătaie 7,4 milioane de euro pentru dezvoltarea zonelor metropolitane. A orașelor mari și a hinterlandului lor. Adică a comunelor limitrofe, pe o rază de 30 km. Acesta e practic cadrul care ar determina „înghițirea” comunelor din jurul Iașului de către municipiu, fără ca administrațiile locale să dispară. Primim bani câtă vreme suntem o zonă metropolitană, nu doar un oraș. Trebuie doar găsite căile de cooperare. Dincolo de orgolii.
