Mai zilele trecute, un oficial ieșean a fost luat oleacă în balon că alergase de-și rupsese pingelele pentru a ajunge la sărbătorile organizate de vreo 5-6 comune. Într-una erau zilele comunei, într-alta serbarea fiilor satului ș.a.m.d. Ne-a cam mirat, pentru că am fi putut paria că cea mai mare aglomerație e prin octombrie-noiembrie, când se face vinul și țuica, nu vara, când nici berea nu merge de căldură. Așa că ne-am apucat de numărat și socotit zilele comunelor noastre.

Pe timp de vară
În primul rând, trebuie să ne turnăm nițel cenușă-n cap, că ne-am înșelat. Marea majoritate a serbărilor locale n-are nicio treabă cu vinul și țuica, cel puțin în ceea ce privește localizarea temporală. Cu gândul la municipiul Iași, care petrece toamna, ne-am zis că și restul județului face cam la fel. Sezonul serbărilor locale începe prin mai și ține până în septembrie. Peste jumătate, dacă nu chiar două treimi din comune își serbează ziua în această perioadă. Prin octombrie, când numai bine s-a făcut tulburelul, e chiar pustiu. Cotnariul e una din puținele comune care sunt în sărbătoare în această lună, dar în cazul lor, orice altă variantă ar fi fost nepotrivită. La urma urmei, comuna găzduiește podgoria favorită a lui Ștefan cel Mare. O serbare a Cotnariului fără vinul nou din acel an ar fi chiar ciudată, s-ar putea spune.

Hramul bisericii
O poziționare atipică are și serbarea comunei Ruginoasa, plasată în ianuarie. Din nou, e vorba de o situație unică, întrucât în comună se află castelul în care a trăit Elena Cuza și în curtea căruia a cerut să fie înmormântat și domnul Micii Uniri. Normal, Ruginoasa sărbătorește pe 23-24 ianuarie. În rest, câteva comune își serbează peste an ziua „de naștere”, respectiv prima atestare documentară, dar sunt puține. Majoritatea comunelor și-au ales ca zi de sărbătoare hramul bisericii din satul central. De fapt, e chiar cea mai firească posibilitate, pentru că oricum este un prilej de sărbătoare în parohie. Pur și simplu, se sărbătorește după sistemul „doi în unu”. Iar cum marile sărbători ortodoxe sunt în primăvară-vară…

Alte borne
De departe, ziua favorită este cea a Fecioarei Maria. Ambele, de fapt. Eventual, se mai apelează la artificii de genul „prima duminică de după”, dar ideea este aceeași. Înălțarea Domnului este pe locul doi în topul preferințelor, ca frecvență. Iar Sfinții Mihail și Gavriil, deși o sărbătoare importantă, e în general ocolită, chiar dacă nu exclusă. În fond însă, e poziționată aiurea, spre capătul calendarului, iar o zi frumoasă în noiembrie este marfă rară.

Reţetă identică
Indiferent însă de momentul ales de consiliul local ca sărbătoare, rețeta este în linii mari aceeași. Se organizează un târg, se montează o scenă pe care va cânta cineva, se țin discursuri și se dă drumul la distracție. La fel ca la Iași, dar la o scară mai mică. Multe localități fac totul să iasă cât mai frumos. Nu de alta, dar din satul românesc, tinerii au umblat deja mult, la muncă în străinătate, și au cam văzut cum este la alții. Nu prea mai merge cu Gică de la Slobozia și cu bere răsuflată. La Podu Iloaiei, anul ăsta, a fost invitată să cânte Ana Lesko. La Cotnari, de câțiva ani încoace, se organizează un adevărat festival de muzică populară, cu artiști cunoscuți, transmis chiar în direct pe un post de televiziune național. Un „must”, cum se zice acum, rămâne totuși prezența artiștilor locali, îndeosebi absambluri folclorice. Parcă e altfel când îți vezi băiatul sau fata pe scenă și îți amintești de tinerețe, nu? De altfel, aspectul ăsta de sărbătoare în familie dă o căldură specifică zilelor comunei X, în comparație cu Sărbătorile Iașului. Tot un „must” a devenit în ultima vreme și focul de artificii. Mai mic, mai mare, după posibilități, dar el este cam obligatoriu.

10-15 lei pe locuitor
A propos de posibilități, acestea nu sunt prea mari, întrucât veniturile proprii ale comunelor, din care se plătește factura, sunt de regulă destul de reduse. În general, o factură pleacă de la vreo 30.000 de lei și nu depășește 200.000 de lei decât în cazuri excepționale. Asta înseamnă undeva la vreo 10-15 lei pe locuitor, adică dublu sau chiar triplu raportat la Iași. E drept însă că montarea scenei nu poate costa mai puțin la Moșna decât la Iași. Ba poate chiar mai mult, că e mai greu de ajuns acolo.

Prilej de socializare
Pe scurt, toată lumea râde, cântă și dansează. Dar cui folosește? Păi, economic vorbind, cam nimănui, dacă e să gândim la rece. Sigur primarul nu ia niciun vot în plus la următoarele alegeri pentru că a făcut o serbare faină. Mai degrabă ia voturi în minus dacă lucrurile nu merg ca lumea. Altfel, e un bun prilej de socializare. Și nu, nu prea se lasă cu bătăi la beție, cel puțin dacă ne luăm după știrile din ziare de a doua zi.