În plină epocă a refugiaţilor veniţi din orientul mijlociu, a fi şef peste Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi nu este o misiune uşoară. Chestorul Ştefan Alexa, cel care îndeplineşte această funcţie de aproape şapte ani, poate depune oricând mărturie în acest sens, ba chiar ar prezenta şi un fişet plin de dosare doldora de rapoarte. Adevărat profesionist, Alexa îşi consemnează impresiile de serviciu în filele unui jurnal clasificat. Nu şi pentru noi.

– De când cu nebunia asta cu Star Wars, mă gândesc să-mi personalizez un pic biroul de la serviciu. Pentru că sunt fan Star Trek, evident că îmi voi grava pe uşă „Ştefan Alexa, The Final Frontier”. Să ştie transfugul şi traficantul că până aici le-a fost! Totuşi, mă deranjează chestia că Jean Luc Picard era doar căpitan. Sunt foarte sensibil la grade, am muncit pentru ele. Picard ăsta cine ştie cum le-a obţinut, că nu l-am văzut confiscând niscaiva marfă de contrabandă de la klingonieni şi romulani.

– Pentru că tot m-am rotunjit după mesele îmbelşugate de sărbători, ieri am ieşit un pic pe teren, să mai dau jos câteva grame din zona centurii. Nu de alta, dar aproape că nu-mi mai vedeam pistolul din cauza buricului leneş. Aşa că am însoţit o patrulă pe fâşia de la Albiţa, să vedem ce mai prindem în plasă. Mişcarea a fost slabă. Nici urmă de pakistanez sau sirian, nici măcar una de somalez, aşa, să avem ce pune pe-o măsea. Însă tot e bine că am capturat nişte caracudă, să am ce pune pe plită când se dă pe loc repaos la peşte. Numai că mi-a fost poftă şi am vrut s-o pun la prăjit chiar aseară. Când să bag cuţitul în ea, a dat din coadă şi a zis că-mi îndeplineşte trei dorinţe, doar s-o las în pace. I-am cerut să se transforme în somon. Imediat s-a făcut un somon mare, impunător, lăbărţat pe toată masa. I-am cerut să-mi îndeplinească şi a doua dorinţă, dar mi-a dat cu tifla: “S-o crezi tu că mai fac ceva, nu vezi că am crescut în grad?” Fraierul! Nu ştia că tigaia bate gradul? Aşa că l-am băgat rapid în cuptor şi am încheiat procesul verbal de contravenţie, acuzându-l de ofensă adusă autorităţii în bucătărie.

– Mă întreb ce să mai fac cu bunurile confiscate de la diverşi traficanţi. Zău, am obosit de atâta rutină: ţigări şi maşini, maşini şi ţigări. Nici o dâră de imaginaţie la băieţii ăştia. Unde sunt rulmenţii de altădată? Blugii şi coniacul? Iaca de aia nu intrăm în Schengen. Cu două ţigarete mucegăite şi-un Opel din ’79 nu dai pe spate Europa. Aia e, am rămas de căruţă, nici la contrabandă nu mai suntem ce-am fost odată.