• Un scriitor, o pictoriță, un sculptor, un regizor și un sportiv olimpic ● Sunt cinci personalități puternice ale culturii europene, și chiar mondiale, care au buletin de Iași ● Unii nu sunt foarte cunoscuți publicului larg, dar performanțele lor artistice și culturale sunt incontestabile ● Ei reprezintă mândria Iașului în lumea internațională ● Cu toate acestea, nu beneficiază de promovare, nici de sprijin din partea autorităților locale, deși instrumente în acest sens s-ar putea crea

Infatuare colectivă

Sucevenii au pretenții de capitală a Moldovei în locul Iașului. Bacăul se vrea capitală economică e regiunii și suntem siguri că și Vasluiul se consideră mai bun ca Iașul în vreo privință. Când intri în județul Botoșani, te întâmpină un panou cu portretele lui Eminescu, Enescu, Iorga și Luchian, sub stema cu racul și coasa. Noi ne considerăm statutul de capitală atât de natural, că nici nu ne mai chinuim să-l demonstrăm. Poate din această infatuare ni s-a tras și înfrângerea în cursa pentru titlul de Capitală Culturală Europeană. Am fost atât de siguri de titlu, că nu ne-am mai pus problema că juriul s-ar putea să nu fie conștient de valoarea noastră. Chiar, care sunt ieșenii cu care ne putem mândri, la o adică? Puteți numi, fără a vă gândi mai mult de câteva secunde, vreo 4-5 ieșeni care să fie recunoscuți măcar pe plan național, dacă nu mai mult?

Cel mai tradus scriitor

Știm că suntem un oraș cultural, chiar dacă viața ieșenilor nu se intersectează des cu actul cultural. Galeriile de artă sunt mai mult goale, spectacolele de teatru și operă sunt urmărite mai mult din snobism, iar anticarii numai nu mor de foame. În general de altfel, românii cumpără, în medie, cărți de 3 euro anual. Adică cel mult o carte. La unguri, consumul de carte este de 20-25 de euro anual pe locuitor. Și totuși, unul din atuurile noastre în lume este tocmai cartea. Iașul a reușit să dea scriitori traduși în străinătate, ceea ce nu e chiar de ici, de colo. De fapt, cel mai tradus scriitor ieșean este botoșănean, ca să fim sinceri, așa că trebuie să-l împărțim cu ei. Botoșaniul l-a născut, Iașul l-a consacrat. Revista franceză „Lire” spunea că „Lungu trebuie citit”. „Raiul găinilor” a fost tradus și vândut în germană, italiană, franceză, spaniolă, slovenă, polonă și bulgară. „Sunt o babă comunistă” s-a vândut și ea foarte bine în străinătate, ceea ce este totuși ceva pentru țări care nu au cunoscut vreodată „raiul” socialist. Lungu nu e singurul scriitor ieșean cunoscut, dar l-am selectat pentru că a ajuns și „afară”.

Expresionista care șochează

Dintre pictori ne-a fost greu să alegem. Nu de alta, dar avem mulți. Dacă există un domeniu al culturii în care Iașul să nască permanent talente, acesta este pictura. Pentru echilibru, să spunem câteva cuvinte despre o pictoriță. De fapt, Daniela Isache ar fi trebuit să fie scriitoare, pentru că a făcut Filologia, apucându-se de pictură ca hobby. Lucrări ale ei se găsesc la Casa Pogor, la Casa Scriitorilor din Chișinău sau în colecții particulare din Germania, SUA sau Spania. E o expresionistă, dar cu un stil aproape șocant, care a făcut-o să deschidă cu ușurință ușile galeriilor de artă din Paris. „Pictorița vrea, cu siguranță, să facă din provocare și șoc vizual o metodă de lucru și din culoare un adjuvant pe potriva intenției unui răzvrătit responsabil cu angoasele intratabile”, spunea cunoscutul critic Valentin Ciucă. Îl credem.

A luat Oscarul sculpturii

Alin Neacșu este unul din puținii sculptori care poate spune fără a greși că trăiește din artă. Din păcate, „Mecena” este un nume aproape necunsocut în România. Nu prea avem milionari care să investească în artă din plăcere. Dar alții au. Iar Alin Neacșu a folosit tocmai înclinația spre artă a celor care și-o permit. A început cu studiile „clasice”: liceul de artă, Universitatea de Arte. A urmat o specializare la Catania, în sculptură clasică, modernă și brâncușiană. Da, se studiază sculptura lui Brâncuși ca o aripă distinctă a acestei arte. Apoi a lucrat la Carrara, de unde Michelangelo își lua marmura statuilor. A adunat peste 20 de expoziții în Germania, Italia și România. În 2012 a obținut un premiu III cu sculptura „Black Ballerina” și un loc IV cu „Nadia Comăneci”, la American Art Awards. Un fel de Oscar al artei. Prea puțin vizibil publicului local, ieșenii au putut auzi de el atunci când s-a oferit să refacă cele trei busturi furate din parcul Copou. A fost refuzat fără prea multe explicații.

În juriul Oscarurilor de film

Am lăsat la urmă două nume care ne-au umplut inimile de mândrie în chiar acest an. Cristian Mungiu, regizorul care nu prea mai are nevoie de prezentare, a fost invitat să facă parte din rândul membrilor cu drept de vot ai Academiei de Film americane, cea care acordă premiile Oscar. E drept, acest juriu are 683 de membri din toată lumea, dar performanța rămâne notabilă. Mai ales dacă adăugăm faptul că în acest an, 46% din juriu este format din femei, iar 41% din membrii săi sunt de culoare. De, Oscarul a fost acuzat de rasism, după ce toți cei 20 de nominalizați din ultima ediție au fost albi. Era deja a doua ediție când se întâmpla asta, așa că au fost introduse cote de gen și de rasă. A, să nu uităm, Mungiu se află și pe lista scenariștilor invitați să voteze pentru Oscar la această categorie, ca și pe cea a regizorilor. Scenariile filmelor „După dealuri” și „Occident”, ca și regia filmelor „Bacalaureat” și „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile” au reprezentat o carte de vizită mai mult decât suficientă.

Campion olimpic la tir

Încheiem cu un sportiv. Pușcașul Alin Moldoveanu va fi singurul reprezentant al Iașului la Olimpiada de la Rio de Janeiro. Nu a obținut calificarea direct, ci prin intermediul unei „cărți verzi” acordate de Federația Internațională de Tir, care a luat în calcul faptul că Moldoveanu a fost campion olimpic în 2012 la Londra, în proba de pușcă cu aer comprimat 10 metri. Titlul obținut atunci este și singurul câștigat de un sportiv ieșean la vreo Olimpiadă. Ultimul trăgător român care a obținut carte verde la Olimpiadă a fost Iulian Raicea, în 2004. Bucureștean, dar legitimat tot la un club ieșean. Între timp, Raicea a devenit ieromonahul Serafim, renunțând la sport în favoarea Bisericii.