De când au scăzut serios în sondaje şi îi spurcă lumea pe unde îi apucă, pedeliştii au ajuns să se mângâie între ei, numai să mai simtă că îi iubeşte cineva. Deşi, de ochii lumii, pozează încă în tabere vechi şi noi, reformatoare şi antireformatoare, cu opţiuni politice şi de furăciuni diferite, în intimităţile birourilor din sediul PDL domneşte o stare de pace şi bucurie vecină cu alienarea.

Cîrlan îl leagănă pe picior pe Oprea, Spînu îi face buzişoarele cu ruj şi îl pomădează pe Movilă, Mihaela Popa cântă şi sare coarda cu Narciza Nedelcu în spate şi, în genere, toată lumea retrăieşte universul copilăriei, pentru a mai uita de griji şi de necazuri.

Că asta fac “ei cu ei”, n-ar fi chiar o tragedie. Dar încep să se scape şi în exterior, de au ajuns să se mângâie şi să se alinte până şi pe panourile de afişaj din faţa sediului judeţean al partidului. Panou care, dacă simte vreun amărât nevoia să arunce un scuipat, începe să-l ducă în eroare, de se sparie omu’ c-a greşit partidul. Şi cum să nu se sparie când, în loc de Vladimir Poroch, managerul pedelist al Spitalului de Urgenţe – unde i-a căzut tavanu-n cap, în timp ce dădea şpaga la anestezist -, pe foaia care înşiră consilierii municipali apare „Vlad Poroh” (?).

Cine-i, Doamne apără şi păzeşte, Vlad Poroh?! “Eu sunt. Aşa mă mai alintă colegii…”, spune Vladimir Poroch, pe care l-am sunat să-l întreb dacă recunoaşte personajul.

Ei, dacă tu eşti, alintaţi-vă, fraţilor… Da’ schimbaţi şi spitalu’, că-i mai multă dragoste şi pace pe Bucium.