Pus pe făraş în PMP, din care nimeni nu ştie dacă a făcut vreodată sau mai face parte, consilierul judeţean Mircea Manolache, pe care noi avem curaj să-l trecem totuşi ca ales UNPR, ca să nu greşim, nu pierde niciun prilej de a genera harţă în Căsoaia cea pătrată de pe Ştefan cel Mare, colţ cu Anastasie Panu. Aşa se face că Manolache a reluat la ultima şedinţă a CJ discuţiile pe tema afilierii Iaşului la diverse asociaţii şi ONG-uri, unde trebuie să dai şi nişte bani serioşi ca să participi. Ca atare, alesul uneperist cere revizuirea alocărilor căre ZMI-uri, ARSACIS-uri, UNCJ-uri şi alte entităţi care, între noi fie vorba, nu produc mare lucru. În afară de unele întruniri informale organizate tot pe barba participanţilor, care vin cu sendvişul şi apa minerală de-acasă, nu se întâmplă mare lucru pe-acolo. Cel mult, sunt plimbate nişte hârtii de colo-colo, ca să aibă nişte directoraşi plătiţi cu lefuri babane ce bifa la darea de seamă anuală. Însă, aşa frecătoare de mentă cum sunt, au şi aceste afilieri la asociaţii rolul lor. Ştiţi cum e: ca la olimpiadă – ştii din ţeavă că nu ai nicio şansă, dar e important să participi.
Nu o fi făcând ARSACIS-ul ăsta mare lucru, dar când vine vorba de atras un bănuţ european pe vreun proiect mai de Doamne-ajută, e bine să-l ai constituit şi, dacă se poate, să fii şi cu cotizaţia la zi. Prin urmare, noi le spunem lui nenea Manolache, dar şi restului consilierilor judeţeni, că mai bine ar pune mâna să scrie nişte proiecte, decât să se dea eroi şi mari apărători ai banului public prin şedinţe. Altminteri, propunem şi noi retragerea judeţului Iaşi din România, din Europa şi, dacă se poate, de la ONU, ca să fim independenţi, cu inima împăcată şi cu banii la teşcherea. Vorba ceea: puţini da` ai noştri.
