Fost ministru al Justiţiei şi parlamentar de Iaşi, Tudor Chiuariu a făcut parte din celebrul grup al lui Relu Fenechiu. Condamnat cu suspendare la începutul acestui an, Chiuariu nu vrea să demisioneze nici din PNL şi nici din Senat deşi i-o cer adversarii, colegii de partid, chiar şi preşedintele ales al României, încă şeful său politic.

Toate partidele au o serie de oameni din categoria “nefrecventabili”. Nimeni nu se afișează cu ei, nici să-i pici cu ceară. Sunt ocoliți de la distanță, așa că în timp capătă un obraz cam ca epidermele din ”Rinocerii” lui Ionesco și învață nemuritoarea replică pusă în gura lui Lăpușneanu, ”dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau, iar dacă voi nu mă iubiți, eu vă iubesc pe voi”. Și rămân înțepeniți în partidul cu pricina. Teoretic, nimic nu ar fi mai simplu decât să strângi într-o ședință biroul filialei din care face parte individul, să pui dosarul cu bilele negre pe masă și să-l zbori din partid, pentru că prezența lui trage toată hardughia în jos. Lucrul însă nici că se întâmplă. Fie că au pe cineva cu ceva la mână, fie că dacă îl dai afară te trezești cu un dușman înverșunat care dă tot din casă, cert e că de genul ăsta de oameni nu scapi decât extrem de greu. Bun, dar ce te faci dacă omul e încă mult prea tânăr şi foarte încăpăţânat? Nimic. Aștepți și speri că într-o bună zi se va plictisi de politică și va pleca singur. În cazul unora, slabe șanse. Cam aşa-i şi cu personajul nostru.

Greu de demis
O astfel de oaie neagră este, în PNL, senatorul Tudor Chiuariu. Născut în Botoşani, crescut în pepiniera ”găștii lui Fenechiu” de la Iași și ajuns prin voia sorții, senator de Mehedinți. A fost unul din numele pomenite de pe atunci candidatul Klaus Iohannis, între cele două tururi de scrutin, ca indezirabile în partid. Pentru Iohannis, cea mai bună soluție pentru ambele părți era ca Chiuariu să plece din partid. Ceea ce poate s-o facă liniștit, că nu e ca la primari. Nu-și pierde funcția. Nu era prima oară când se vorbea de Chiuariu în astfel de termeni și nu avea să fie nici ultima. Deunăzi, co-președintele filialei municipale Iaşi a marelui PNL, fostul prefect Tomașeschi, a cerut și el plecarea lui Chiuariu, eventual pe calea excluderii. La urma urmei, nu poți să fluturi flamura luptei anticorupție câtă vreme oricine te poate întreba ”bine, dom’le, da’ ăla?” Bine, nu e frumoasă o reacție din ciclul ba p-a mă-tii, dar în politică se poartă. Chestia cu paiul și bârna, de care pomenește Scriptura.

Ditamai ministru
Dar ce-or fi având propriii colegi cu senatorul? Păi, multe. E genul de care eticheta „corupt” se prinde de nu o mai desprinzi nici cu picamărul. Avocat fără procese de felul lui, Chiuariu a fost suficient de isteț pentru a simți de unde bate vântul și pentru a se reorienta spre politică. I-a intrat sub piele lui Fenechiu, care l-a promovat secretar de stat pe probleme de inspecție. După doi ani, a fost săltat la șefia Departamentului de Luptă Antifraudă, care verifica proiectele europene. Nu s-a auzit de vreo mega-anchetă derulată de Chiuariu, dar și-a făcut imagine într-o vreme în care chestia asta era rară. În paralel, s-a băgat și sub pielea lui Mihail Vlasov, fostul șef al Camerei de Comerț, care l-a pus arbitru la Curtea de Arbitraj a Camerei de la Paris și la cea de Arbitraj Internațional al aceleiași Camere de Comerț. Aici era simplu: se ceartă doi oameni de afaceri pe niște bani, tu spui că X are dreptate și iei un comision. Dacă ai dubii, poți să dai și cu banul, că tot încasezi comisionul. În 2007, Chiuariu a fost ridicat la rangul de ministru al Justiției, iar de aici imaginea i s-a dus la vale de nu a mai putut-o recupera neam. Imediat ce a ajuns ministru, a aprobat un proiect de hotărâre de guvern prin care o clădire de două hectare de birouri de pe Calea Victoriei trecea de la Primăria Generală la Poșta Română. Care poștă punea terenul ca aport social la o asociere cu o firmă privată. Care firmă privată lua terenul și pa și pusi. Poșta își evaluase clădirea și terenul la 4,5 milioane euro. Pe piața liberă, suma trebuia înmulțită cu 20 ca să te apropii de valoarea reală. Pe scurt, scandal, DNA, acuzație de abuz în serviciu contra intereselor publice, Chiuariu la pachet cu ministrul comunicațiilor, Zsolt Nagy. O licitație suspectă la Ministerul Justiției, prin care s-au cumpărat 200 de mașini, iar ”tânărul mafiot obraznic”, cum l-a numit Băsescu, și-a pierdut fotoliul.

Condamnare cu suspendare
Ceea ce nu l-a împiedicat să candideze la deputăție în 2008, de la Bacău, și la Senat în 2012, din Mehedinți. Nu a mai ieșit în față, rămânând să se ocupe de halimaua cu DNA. Ca să nu ne lungim, procesul a ajuns la Înalta Curte de Casație și Justiție, care i-a dat lui Chiuariu 3 ani juma’ cu suspendare, iar lui Zsolt Nagy, 4 ani, tot cu suspendare. În dosar, fostul șef al Poștei, Mihai Toader, a luat 6 ani, cu executare, iar doi foști directori din cadrul aceleiași Poște, 5 ani, respectiv 5 ani și 6 luni. Condamnări definitive din ianuarie anul ăsta. De aici se trage și problema numită Chiuariu în PNL.

Inocent ca un copil
Care Chiuariu a făcut ce a știut mai bine. Când i-a cerut Iohannis să plece singur, a răspuns cu o inocență demnă de o cauză mai bună că nu are de ce. ”Este o nedreptate despre care eu sunt sigur că mai devreme sau mai târziu se va afla adevărul. De fapt, și un copil își poate da seama care este adevărul”, a spus liberalul despre dosar. Dacă am fi răutăcioși, am spune că da, și un copil își poate da seama că dacă trei oameni au fost condamnați cu executare, iar alți doi tot condamnați, chiar dacă cu suspendare, înseamnă fie că cei mai bazați judecători ai României erau beți cui când au dat sentința, fie că dosarul era beton. Dar nu suntem răutăcioși, așa că nu zicem nimic. Ne luăm doar punga de semințe și așteptăm să vedem care liberal va avea vâna să-l ia pe Chiuariu de guler, care a rămas liniștit și în partid, și în Parlament. Anticorupție cu bube în cap nu se poate.

Are un copil cu o pedelistă
Aceeași viață tumultuoasă din politică o practică tânărul liberal și în privat. S-ar putea lăuda că la nici 40 de ani a trăit cât alții în trei vieți. O avocată de la cabinetul lui l-a dat în judecată, cerând pensie alimentară pentru băiețelul pe care i-l făcuse. Trecem peste aspectul că frumos și lăudabil e ca un bărbat să-și țină în brațe copilul, chiar dacă nu este căsătorit cu autoarea, dar poate că omul avea dubii. Judecătorii n-au avut, așa că Tudor Chiuariu a fost condamnat să plătească 3.000 de lei lunar drept pensie alimentară. Culmea, procesul i-a prins bine. I-a făcut reclamă. S-a cuplat cu o moldoveancă din Bălți, Olesea, pe care a furat-o de sub nasul unui om de afaceri prahovean, om serios, cu nevastă și copii. După ea sau mai bine zis, în paralel, a apărut o creatoare de modă, Roxana. Olesea a dispărut din peisaj, Roxana l-a consolat, dar nu pentru multă vreme. Ca avocat, i-au plăcut probabil femeile de încredere, despre care să poată cere detalii. Așa că următoarea a fost Valeria Schelean (foto), deputat PDL și fostă apropiată a omului de afaceri Gruia Stoica. A cunoscut-o, ea a rămas însărcinată și s-au căsătorit. Asta era acum vreun an. Ar trebui să fie un happy end. Doar că la cât de focos este senatorul nostru, n-am paria totuși că se va liniști.