Vă mai aduceţi aminte de mesajele oficiale de Anul Nou, alea obosite rău de tot, în care şeful statului ţinea musai să zică naţiunii „La mulţi ani!”, de le stăteau sarmalele în gât revelioniştilor? Bârfitorii cei gârboviţi parcă îşi aduc şi-acuma aminte de vremurile în care nea Nicu împuşcatu’ ieşea la ora 12 noaptea fix fără un pic, afişa o morgă serioasă şi tuna despre depăşirea planului la esport şi propăşirea neamului pe cele mai înalte culmi ale orânduirii socialiste. Norocul nostru era că, dacă pe Ceaşcă nu-l băga nimeni în samă, deşi erai obligat să-l asculţi, că n-aveau unde să schimbi canalu’, ca acuma, românu’ parcă se distra mai abitir ca în vremile de azi, cu toată maneliada înregistrată cu o lună înainte de la tembeliziunile comerciale. Ieşea nea Nicu cu urarea, venea imediat şi nea Toma cu şopârla. O lălăiai oleacă pe ritmurile cu macarale argintii şi cu Mihai Constantinescu, dar veneau şi strâmbăturile lui Puiu Călinescu, ori momentele cu maestru Rădulescu, Dumnezeu să-i ierte. Dar, ne-am luat de la mesajele oficiale şi am ajuns la concluzia că, acuma, lumea s-a schimbat cu totul. Oamenii nu mai vorbesc la televizor, că nu-i mai bagă nimeni în samă. Iar dacă nu le acordă nimeni atenţie, se găsesc ei să iasă în faţă, prin mijloacele noi de comunicare. Aşa vedem acuma că, dacă vrei să deschizi mailu’ sau facebook-ul, găseşti o trimitere ori o legătură către un politician cari a decretat ceva. Ori care ţi-a făcut vreo urare. Aşa am ajuns noi, din link în link şi din reclamă în reclamă, la mesajul lui Băse de Paşte, care, cum era normal, nu zâce nimic. Nu că alde Bonta ori Crin ar fi fost mai ensperaţi la neuron. Cel mai mult ne-o plăcut însă poza postată de Băselu pe Facebuk, în care ni se arată în toată speldoarea cum ciocneşte el ouţele roşii cu nevăstuica Maria. Asta spre dezamăgirea multor bârfitori, cari se aşteptau ca pocnirea mileniului să aibă loc cu altcineva… Aflat probabil la vila de protocol de la Neptun, Băse al nostru e îmbrăcat la costum de gală, adică numa bun de plecat pe mare, aşa cum ne-o promis şi nu s-o mai ţânut de cuvânt. Doamna Maria elegantă foc, cu o rochie albastră decoltată, iară primul mariner îmbrăcat cu tricou alb-albastru de la Nike şi cu pantalon la asorteu, încins la brâu cu o curea în culorile patriei, râde cu gura până la urechi, bucuros probabil că oul lui e mai tare ca al primei Mării a ţării. Cum spuneam, ce rost mai au mesajele televizate în ziua de azi, când ai o poză care face cam cât o sută şi ceva de cuvinte? Adevărat ca-nviat! (Un marinar de cursă lungă)