După emisiunile culinare, cele mai urmărite sunt cele despre frumuseţe, sănătate şi nutriţie. E şi firesc, spunem noi, fiindcă după ce ai păcătuit ai nevoie de penitenţă şi ce pedeapsă mai mare decât o cură de marole ori troscot cules pe rouă poţi să primeşti ori să-ţi dai singur?

Şi, apoi, la câtă puzderie de nutriţionişti am văzut noi prin dulcele târg şi amara Românie, ar fi foarte greu să nimereşti la unul bun, fiindcă majoritatea sunt şcoliţi la apelul de noapte. Netul abundă de cursuri, Poşta ţi le aduce gratis acasă, ba cred că şi pe Facebook poţi participa la o consultaţie. Nu mai spunem de webinarii, seminarii şi tot felul de întâlniri inutile, fiindcă foamea bate moftul. Pe cuvânt şi pe încercate!

Păcatele pofticioşilor

După un refresh cu hrişcă (o cereală rusească bună la memorie şi la longevitate) ne-am amintit şi ce voiam să vă spunem înainte de a bate câmpii. Voiam să discutăm despre cum am putea fi mereu sănătoşi şi frumoşi. Şi supli, chiar şi fără sfatul nutriţioniştilor aduşi de inflaţie, urmând doar câteva sfaturi de bun simţ.

1. Analiza obiceiurilor alimentare. Orice proces începe cu o analiză, iar în cazul persoanelor cu gabarit depăşit trebuie să identificăm cauza pe care nimeni nu o va recunoaşte. Apoi, să stabilim obiceiurile alimentare. Sau dependenţa. Dacă eşti dependent de cartofi prăjiţi, primul sfat este să arunci tigaia. Nu-l asculta pe dietetician care-ţi spune să reduci porţiile până vei uita de ele. Azvârle tigaia şi, pe urmă, poţi renunţa la ulei şi barabule, că nu vei avea încotro. Recuperarea investiţiei din teflon e prea scumpă şi nu se merită.

2. Orice pierdere trebuie asumată, adică să pui ceva în loc. Nu pune chiftele ori şniţele, fie ele şi din soia ori peşte, pe motiv că-s proteice. Surplusul tot pe şale se adună dacă nu este folosit drept combustibil la alergare.

3. Am ajuns la sport. Face bine, ajută la respiraţie, ne aranjează muşchii frumos, dar are un păcat. Te cam osteneşte, scoate untul şi apa din tine. Dacă se întâmplă aşa ceva, nu completa deficitul cu bere. O fi ea aliment şi, cică, şi medicament pentru cei cu rinichii slabi, dar umflă burta şi creşte pofta, fiindcă numai cine n-a păcătuit nu ştie că de ce bei, de ce-ai mai bea.

4. Am ajuns la lichide. Non-alcoolice. Adică apă. Multă, care poate înlocui orice masă. Ţi-e foame? Două gâturi din lichidul universal şi ţi-a trecut. Ţi-e sete, fă la fel! Ţi-e poftă de un grătar? Aminteşte-ţi că organismul tuturor vieţuitoarelor este format din 70% apă, aşa că renunţă la substanţa solidă şi alege tot produsul livrat de RAJAC.

Dieta supremă!

Uite aici am vrut să ajungem, la dieta pe care nu o recomandă nimeni: aia cu apă chioară. Nu îngraşă, nu costă mult şi te ţine sătul şi departe de poftă. În plus, nu te obligă să socoteşti mereu caloriile, să vezi câte rondele de morcovi ai voie să ronţăi atunci când chipsurile îţi fac cu ochiul sau de câte ori trebuie să înghiţi în sec până să renunţi la fleică.

Dar dieta asta e gratis și nu-i de ajutor nutriţionistului, care are şi el nevoie să recupereze banii pe cabinet, cursurile, reclama şi şedinţele la saloanele de remodelare după ce a scăpat la porumb fiert şi la pizza…

Dolo Fanul

P.S. Potrivit unor statistici făcute de oamenii care numără corect, o treime din copii sunt obezi şi jumătate dintre adulţi rup cântarele. Pe bune!