Cu toții am avut ocazia să vedem dezbateri televizate la care subiectul principal să fie discrepanța dintre veniturile românului mediu şi cele ale europeanului la fel de mediu, în condițiile în care prețurile noastre sunt cam aceleași ca ale lor. Cu toții am auzit câte o replică de genul: „da, dom’le, dar românul nu muncește. Dacă ar munci ca neamțul, ar fi plătit ca neamțul”. Am acceptat cu noduri în gât ideea asta de legătură directă între productivitate și leafă până mai ieri, când am avut revelația că ea este de-a dreptul o axiomă. O accepți și taci, ca adevărul simplu că molecula de apă este formată din doi atomi de hidrogen și unul de oxigen. Da, într-adevăr, așa este. Cel puțin în cazul unei instituții ieșene și în cazul unui singur om, care muncește de dă în brânci, mai ceva ca nemții și este plătit ca atare. Noi vă vom povesti de el, iar dumneavoastră vă luați angajamentul să munciți la fel ca el, înainte să vă plângeți de leafă, da?

Numit politic
Îl cheamă Dănuț Pilă și este unul dintre cei doi directori „plini” ai Regionalei de Drumuri și Poduri. Și nu, în pofida prostiilor la care vă gândiți, ca niște răutăcioși ce sunteți, nu are un nume predestinat. Nu este pila nimănui. PDL nu a făcut decât să-i recunoască valoarea incontestabilă de drumar atunci când, în mai 2011, l-a numit șef la DRDP. A fost una din cele mai inspirate decizii politice luate vreodată, după ce atâta vreme talentul său organizatoric fusese neglijat. Și o vom demonstra în cele ce urmează.

S-a autopremiat
Omul, de cum a intrat în pâine, a muncit pe brânci. În șapte luni, adică până în decembrie, deja muncise cât alții în șapte ani. Ceea ce a și justificat cererea adresată conducerii CNADNR de aprobare a unui fond de premiere pentru angajații DRDP. S-au aprobat, nici nu se putea altfel, 385.000 lei ca premii și vreo 38.000 ca salarii neachitate, pentru 35 de angajați. Din premii, Pilă a primit vreo 15.000 de lei. Știm, o să spuneți că cine-mparte, parte-și face, dar noi respingem hotărât o asemenea aserțiune, din două motive clare pentru oricine nu este un răuvoitor cârcotaș.

Foşti colegi
În primul rând, banii au fost aprobați, om cu om, de conducerea Companiei, care a spus: lui Popescu 100 de lei, lui Ionescu 1.000 de lei, mă rog, fiecăruia după merit, firește. Faptul că directoarea CNADNR era Daniea Drăghia, fostă colegă de facultate cu Pilă, este irelevant. E normal ca doi specialiști în drumuri să ajungă să lucreze la aceeași companie, nu? Unul mai sus în funcție, altul mai jos, na, cum le-a fost norocul. Nu înseamnă că s-au ajutat unul pe altul. Poate erau certați de la primul seminar din facultate, nu?

A muncit pe rupte
În al doilea rând, meritele directorului Pilă aveau să fie confirmate ulterior. În februarie 2012, întreaga Moldovă s-a aflat sub cod galben și portocaliu de viscol, ninsoare, ger, grindină, caniculă, inundații și cutremur, toate la un loc. Drumarii au fost la post, în frunte cu directorul, iar viața ieșenilor a fost salvată. Restul, ca restul, ingineri, mecanici sau șoferi, dar Pilă a depășit orice limite considerate omenești ale abnegației. În 12 zile de cod, a avut 132 de ore suplimentare la birou. 11 pe zi, în medie, pe lângă cele 8 regulamentare. Pe 4 februarie, a stat 23 de ore la muncă. A dormit o oră și s-a întors: încă 23 de ore suplimentare. Noroc că era weekend, că ar fi stat 31 de ore din 24 la muncă, cu tot cu cele 8 ore normale. Nu e de mirare deci că a strâns 243,5 ore lucrate cu totul, nu? Firesc, s-a făcut un tabel frumos, cu fiecare angajat cât a muncit în plus și s-a trimis la CNADNR, spre aprobare. Ca urmare, Pilă a luat în acea lună de foc și gheață, 9.777 lei ca leafă, 7.682 lei pentru orele suplimentare și 7.682 lei ca spor de muncă sumplimentară.

Alţi bani
Nu a fost un caz singular. În acele zile, mulți șefi din Regională au muncit de n-au știut cum îi cheamă. Șefa Secției Drumuri Naționale Focșani, Lucica Chiper, a primit 15.000 lei, din 25.000 lei cât ar fi meritat. Deh, austeritate. Gicu Maftei, de la Bârlad, a primit 6.800 lei. Unii ar putea spune că prima a fost pusă în funcție de un senator PDL de Vrancea, Alin Trășculescu, iar al doilea era omul președintelui PDL Vaslui, Dan Marian, dar acești „unii” sunt puțini. Și răuvoitori, pe deasupra. La muncă pe bune, beneficii pe bune.

Muncitorii au „chiulit”
Ce ne indignează însă pe noi este faptul că doar de directori se trage în așa hal. Ăia de pe autofreze și autogredere deszăpezesc până la prima crâșmă, iar pe urmă trag la aghioase. Abia dacă au meritat de la Companie 100-200 de lei, hai 700 la cei mai harnici. Frumos! Cum oare să meargă treaba în țara asta, când doar câțiva muncesc, iar restul nu știu cum să se mai fofileze? Ptiu! Auzi la ei! Vor leafă ca la nemți, dar de muncit, tot directorii, săracii, trebuie să pună osul. Păi, treabă e asta? Și mai vor să trăiască precum nemții. Zău așa!