Pentru că, de Paşti, toată lumea devine mai relaxată şi mai deschisă dialogului mijlocit de licori de o savoare nebănuită, primarul Miroslavei, Dan Niţă, şi cel al Leţcaniului, Stelian Turcu, s-au întâlnit la un şpriţ de taină într-un local aflat fix pe graniţa dintre cele două comune. Şi, despre ce să vorbească doi edili liberali decât despre cum să facă mai bună viaţa în comunităţile lor? Am pus mâna pe înregistrarea dialogului şi-l dăm mai departe, spre ştiinţa marelui public.
Dan Niţă: Ce mai faci, cumetre? Frumos aici, la restaurantul ăsta de la hotarul dintre moşiile noastre.
Stelian Turcu: Este că-i cochet? Păi, altfel nici nu îi dădeam autorizaţie de funcţionare.
Stai un pic! Păi ce, e pe teritoriul tău? Ăsta aparţine de Miroslava!
Lasă că vedem la nota de plată. Dacă zici că e al tău, faci tu cinste, aşa e?
Hai că n-am venit să te contrazic. Dacă tu spui că aparţine de Leţcani, ţi-l las ţie. Deci dai tu vinul ăsta?
Bine, îl dau eu, deşi nu prea mai am nimic prin teşcherea. Uită-te la mine, ditamai primarul din Leţcani, am ajuns fără nici o leţcaie. Iar la anul, comuna face şi 500 de ani de la înfiinţare! Cu ce bani să fac şi eu un bâlci, ceva cultural, ia zi-mi!
Bagă-te şi tu pe ceva fonduri europene. Sau, dacă nu vorbeşti pe limba Europei, mai vezi care-i treaba cu investitorii care au hale de producţie pe teritoriul comunei. Mai sporeşte birurile, ca pe vremea lui Ştefan cel Mare. Nu degeaba te cheamă Turcu, bagă şi tu un peşcheş la înalta poartă.
Ţie îţi este uşor să vorbeşti despre şmecherii din astea, ai prins ceva meserie de pe la Nuţi Udrea.
Eh, crezi că dacă am jucat cu ea o miuţă în sala de sport, gata, sunt expert în fonduri europene?
Ei, dar măcar ştii să umbli cu euroii vopsiţi. Totu-i să nu-i ciocneşti cu ouăle deneaului. Cine ştie ce mai clocesc ăia prin coştereaţa lor, nu vezi că au nişte ouă de struţ de când stă curcă Koveşi peste ei.
Nu mă sperie pe mine ăştia de la DNA. Eu îmi văd de treaba mea. Strâng taxe şi impozite babane de la Delphi, de la Metro. Uneori, nici nu mai ştiu ce să fac cu banii.
Când ai ceva surplus, mai aruncă-i peste drumul european, în ogradă la mine.
Eh, aş fi avut eu bănet şi mai gras, dacă făceau ăştia Spitalul Regional de Urgenţe la mine în bătătură. Dar s-au cotit şi au găsit nişte terenuri ale primăriei din Iaşi şi-or să-l ridice acolo.
Ce chestie… Dar ei nu se gândesc că avem şi noi urgenţele noastre? Asta e, n-ai cu cine… Hai, noroc!
