Scăpat ca prin urechile acului de rebrănduirea uselistă, cel mai tare şăf pe care l-o avut în istorie Palatul Micuţilor de la poalele Copoului loveşte din nou, mai ceva ca Jakie Chan. De la o vreme, Costică Şulfan, nimeni altul decât fostul secritar general al Pedeleului local, cunoscut prentre colegi ca biciul lui Dumnezeul lăutarilor sau Cozmâncă cel Negru, nu mai are somn. Stă şi să gândeşte cum să rupă el gura târgului şi să rămână în istoria enstetuţiei pe cari o prezidează cu mână de fer. Cică după succesurile în serie obţinute, nu de el, Doamne fereşte, ci de tinerii participanţi pe la diverse concursuri de arte frumoase ori cântat la instrumente, cel mai şulfit dintre pedeliştii ieşeni o ţâne una şi bună: vre neapărat să aibă fanfara lui, adecă a Palatului. Să aibă şi omul un motiv în plus de mândrie când o ieşi la pensie, că a lăsat ceva în urmă, nu să fie mereu conplexat de băeţii de la Zăce Păjini, cari îi fac în ciudă cu repetiţiile, la doi paşi de el. Pren urmare, dragi copii, iubiţi părinţi, gata cu lecţiile de balet, pian şi alte mofturi dintr-aiestea culturaloide! Puneţi mâna şi luaţi la copii alămuri şi darabană dintr-aceea ca la Bregovici, ca să aveţi intrare la cursuri. Iară madama cu Camelii, care de o bună bucată de vreme tot e ridicată-n slăvi de Şulfan pentru envestiţiile de meleoane, să pună mâna şi să ridice la Palat şi nişte turnuleţe dintr-acelea argintii, cum am văzut noi la bulibaşii cari să respectă de pe lângă Iaşul cel cultural şi metropolitan. Aşa, poate să linişteşte odată şi Costică al nostru. Iar ca să fie cu inima împăcată, îl propunem şăf de taraf chiar pe el. Că doară cântatu’ la acordeon e ca mersu’ pe bicicletă. După ce ai prestat la parangheliile de partid cu suta de lei pe frunte, nu-l uiţi niciodată. Conu’ Mişu Baciu ştie de ce, iară colegii de la Pesedeu cari au tras cu ochiu’ prin gaura de la lustră, de asemenea. Aşa că, nu vă zgârciţi. Daţi un leu, pentru taraful meu…(Palatul Şuţu)