Scena 1

Buncărul militar, seara târziu. Victor Ponta face tracţiuni la o bară montată în tavan. Intră Liviu Dragnea, fluturând triumfător un teanc de hârtii.

Dragnea: Victore, treci la masă, am adus procente proaspete.
Ponta (continuă tracţiunile): – Optzeci şi opt, optzeci şi nouă…
Dragnea: Măi, tu nu mă auzi? Sondajele sunt devastatoare pentru duşmani. Din cele şapte’ş patru de institute sociologice cu care lucrăm, vreo cincizeci te dau câştigător din primul tur.
Ponta: Nu, Liviule, nu mă culc pe-o ureche. Consultanţii mei americani m-au sfătuit să-mi lucrez bicepşii până-n ultima secundă.
Dragnea: Asta pentru că ai angajat nişte instructori de aerobic în loc de consultanţi adevăraţi. Cu banii cheltuiţi pe băieţii ăştia, mai comandam vreo douăzeci de sondaje şi mai upgradam o ţâră şi softul ăla de la BEC. Tu nu înţelegi că nu la bicepşi trebuie lucrat, ci la zecimale?
Ponta: Ţara mă vrea puternic, de aia lucrez la masa musculară.
Dragnea: S-o crezi tu. Tot ceea ce ai nevoie e ca la cântarul oficial de dinaintea meciului să fii cu măcar două procente mai greu ca Johannis. Hai, gata cu sala de forţă, treci la sala de lectură şi repetă discursul de victorie.

Dragnea se apropie de peretele cu AMR.

Dragnea: Băsescule, pregăşte-te! În trei săptămâni amerizăm în jacuzziul tău de la Cotroceni!

Scena 2

O hală a fostei uzine Republica. Aspect dezolant, geamuri sparte, utilaje uzate abandonate de-a lungul pereţilor metalici. În mijlocul halei, Elena Udrea şi câţiva membri din echipa de campanie, printre care şi Eugen Tomac, stau pe nişte ţevi şi răsfoiesc câteva hârtii. Pe un banner atârnat de geam scrie „Elena Udrea, lansare oficială”.

Udrea: Deci am comandat zece căşti galbene pentru voi, una roz pentru mine şi una verde pentru domnul preşedinte, în caz că ne onorează cu prezenţa. De ce avem douăşpe căşti galbene?
Tomac: Dragă Elena, dacă-mi permiţi, culoarea roz nu ar fi fost indicată, pentru că intra în coliziune cu acest decor auster, cenuşiu.
Udrea: Ba ar fi mers, Tomacule! Păi tu crezi că port bikini galbeni când intru în austera şi cenuşia bibliotecă de la Cotroceni? Mai studiază şi tu dress codurile de succes în politică.

În hală intră Băsescu, îmbrăcat în costum la patru ace.

Udrea: Vai, Traiane, dar de ce ai venit aşa înţolit? Ne strici toată regia lansării.
Băsescu: Aoleu, eu am crezut că e vorba de o lansare de carte de-a lui Pleşu.
Udrea: Mda, e clar, te-ai ramolit. Pun pariu că după aia aveai programată o vizită de lucru la Bercea Mondialu’. Of, tot pe agenda veche ai rămas!

Zgomotul infernal al unui motor ambalat la maxim îi face pe toţi să tresară. Monica Macovei intră în hală călare pe o motocicletă uriaşă, pe care o struneşte cu greu. Îşi scoate casca, scuturându-şi coada pe spate. Casca ei e neagră şi nicidecum galbenă ca celelalte.

Macovei: V-am prins, vrăjitoarelor! Acum vă întâlniţi în hale conspirative, nu vă mai ajunge alcovul de la palat!
Udrea: Uite cine vorbeşte! Tovarăşa procuror, care ancheta cu sârg amărâţii de găinari ce şterpeleau şpanul de pe strunguri.
Băsescu: Monica, scuz-o pe Nuţi. De când cu alegerile astea, e varză. Şi pe mine m-a jignit mai devreme. Hai la alimentara din colţ, să luăm un vermut şi să ne înecăm amarul, ca pe vremuri.

Scena 3

Sediul ACL Iaşi. La birou, tolănit într-un fotoliu capitonat, Marius Dangă vorbeşte la telefon. Alături de el, Dumitru Oprea, aşezat pe un scaun mai mic, caligrafiază atent bastonaşe pe un caiet dictando.

Dangă (nervos): Le-aţi lipit de n-aţi mai putut! Pe toate panourile apare Ponta primul, de la stânga la dreapta. Johannis e al doilea, şi apoi madam Macovei. Bă, voi vă jucaţi cu mesaje subliminale, vreţi să ne şutaţi în aceste alegeri? Spuneţi, bă, că mâine mă urc în avion şi vă las baltă pe toţi!

Dangă închide telefonul, pe care-l aruncă pe birou, peste caietul lui Oprea.

Oprea: Au, stai cuminte, Marius! Din cauza ta, am făcut purceluşi pe caieţel.
Dangă: Nea Mitică, de ce nu mergi matale să-ţi faci temele în camera de alături? Chiar, ce scrii acolo?
Oprea: Ei, nimic deosebit. Scriu o compunere: Cum îmi voi petrece campania electorală prezidenţială.
Dangă: Frumos. Şi ce-ai scris până acum?
Oprea: Ei, mi-e ruşine să spun. Dar, fie… Deci, fii atent. „Eu şi cu colegul meu Marius ne vom juca mult de tot în campania electorală. Eu mă înţeleg foarte bine cu Marius. Liberalii au numai avioane în cap. Eu am o grămadă de spaţiu aerian în cap. Amândoi ne jucăm cu unchiul Klaus. El e neamţ şi e bun cu noi. Ne-a promis că, dacă suntem cuminţi, ne lasă să-l vizităm la el acasă ca să ne mediteze. Eu şi Marius nu ştim adresa. Dar, din şase case, om nimeri noi vreuna!”

Cortina cade. Alegerile prezidenţiale intră în linie dreaptă. Ultimul act aparţine alegătorilor. Pe 2 şi 16 noiembrie, românii îşi aleg un nou preşedinte.

(sfârşit)