Vă spuneam nu demult (şi să ştiţi că nu ne-am supărat că aţi aruncat cu mucuri de ţigară în noi!) că ieşenii n-au vlagă. Nu sunt deloc combatanţi serioşi, nici răzbătători, dovadă fiind protestele cu vuvuzele înfundate, de pe urma cărora nu se vede nimic.

Arena fără victime

Aşa cum Bucureştiul are Piaţa Universităţii, Iaşul are Piaţa Unirii, locul unde s-ar crede că ar curge sânge de român vivace şi cu inima lipită la răsuflarea poporului. Ei, aş! Da’ de unde! Locul este doar o piaţetă unde bunicii îşi scot nepoţii ca să hrănească porumbeii şi unde puberii se dau şmecheri că pot bea bere sub ochii ălor mari. Nu contează că-i o doză la trei pahare, ci spiritul de frondă.

Piaţa Unirii mai este cunoscută şi ca loc al protestelor care nu contează pentru nimic, fiindcă nu au vlagă. Dovezi au fost de-a lungul vremii, dar nimeni nu a vrut să le vadă. Uite că acum când s-au încins spiritele pentru Roşia Montana, ieşenii şi-au arătat vâna de patriot. Au ieşit în stradă ca fraierii la discotecă şi au făcut rahatu’ praf. Adică, nimic! Noi am mai spus că ţipau din vuvuzele înfundate, dar nu ne-aţi crezut. Ei au continuat să se creadă băieţi tari şi s-au felicitat ei între ei, vreo câteva zeci de oameni care oricum se adunau pe pietrele lui Cuza ca să scuipe seminţe.

Pe româneşte, oricât s-au strădăuit să facă război, a ieşit doar un protest leşinat, fiindcă nu există combatanţi – nici când au apărat teii sângerânzi, nici când s-au luptat pentru Roşia Montană, nici când au fost solidari cu ţăranii de la Pungeşti, locul unde colosul american Chevron vrea să-şi înfigă dinţii, ca să le sugă gazele de şist.

Într-un spirit de solidaritate nici măcar de ei înţeles, vreo 20 de activişti de mediu din Iaşi s-au alăturat protestelor contra gazelor de şist. În timp ce ţăranii de la Pungeşti se băteau cu jandarmii, cei din Iaşi se hlizeau în lumina aparatelor de filmat, ca să-i dea la televizor să-i vadă gagica. Nu putem vorbi despre media de vârstă, fiindcă nu avem cu cine aduna şi scădea socoteala. Erau nişte flăcăi tuleioşi şi nişte pensionari surprinşi de camere, nu neapărat combativi. Televiziunile au titrat cu aplomb că Iaşul este alături de Vaslui în lupta împotriva cotropitorilor pământului ca să le iasă ratingul, nu că ar fi fost adevărat. Dacă ar fi fost să spună adevărul, ne-am fi făcut de râs, aşa că mai bine că au tăcut.

Vasluiul îi fruncea!

Nici nou nu ne-a plăcut să recunoaştem, dar Iaşul nu are oameni de luptă. Sunt vreo două mândre care dau aceleaşi declaraţii pe la orice post de televiziune sunt poftite, mai sunt vreo doi activişti care urlă când ies la plimbare, în rest linişte. Cât or fi ei de amărâţi şi de subiect de bancuri, cei din Vaslui au arătat că au vână.

Ţăranii au dat câteva rachiuri peste gât, şi-au pus şubele şi cuşmele, şi-au luat muierile, cumătrii şi tulburelul şi s-au proptit în faţa Chevron. „Pe aici nu se trece. Go home cu frackingul tău cu tot!”, au strigat cei din Pungeşti, iar Chevron a plecat.

Că va reveni e clar, dar noi voiam doar să facem diferenţa dintre vuvuzela înfundată a ieşenilor şi înjurătura apăsată a pungeştenilor. Până una, alta, bravo lor!

Mama Gaia