Așa cum e de la sine înțeles că iarna nu-i ca vara, că după noapte urmează o nouă zi – asta desigur, în lipsa vreunui asteroid sau, după gust, a Armaghedonului – ori că politicienii, ca și câinii, sunt obsedați de ciolan, la fel era previzibil și perfect natural că, mai devreme sau mai târziu, fostul prefect și deputat de Nicolina Nicușor Păduraru va renunța la carnetul portocaliu. După două runde de alegeri pierdute penibil, cu un tandem Surdu-Movilă care s-a dovedit ceva mai rezistent decât se așteptau unii, cu un fost șef de filială și aliat devenit expert în jocul la două capete și după câteva luni de șopârle lansate pe Facebook, inevitabilul s-a produs: Nicușor a tras aer în piept, a studiat cu atenție conjuctura și perspectivele și, cu o sforțare a mușchiului verticalității politice, și-a dat demisia din PDL!
Evident, anunțul nu putea veni decât pe Facebook, acolo unde veleitățile politice ale fostului deputat și-au găsit receptacolul potrivit în ultima vreme: „Îmi e lehamite de penibilul din PDL, consolidat prin tot felul de reacţii şi atitudini interne şi o prestaţie de toată jalea în ceea ce priveşte opoziţia la guvernarea USL. Ieşirile «valorilor» de dreapta ating un grotesc inimaginabil, nu aceasta e dreapta politică pe care o doresc, PDL îmi pare un fel de extenso fesenist aruncat peste timp cu falsă sau de conjunctură emblemă PPE. E ca şi cum ai avea aşteptări de la un cadavru în putrefacţie să redevină atlet de cursa lungă. Începând de astăzi (adică, luni), mă simt eliberat de calitatea de membru PDL. (…) Regret faptul că am oferit mai multă onestitate decât am primit. E o chestiune legată de starea generală din PDL, unde există o superficialitate crasă faţă de problemele ţării. Nu mai vreau ca imaginea mea să fie asociată cu PDL”.
Dincolo de previzibilul demisiei, de atitudinea revoltat-adolescentină și de imaginile bacovine – cu „grotesc inimaginabil” și „cadavru în putrefacție” -, noi, unii, n-am înțeles câteva lucruri. Mai întâi, cine o fi „penibilul din PDL”, ăla de i-a creat o asemenea „lehamite” gingașului politician? Nu credem că e vorba de domnul din imagine, Teodor Baconschi pe numele lui, cel căruia se pare că i s-a răsculat simțul dreptății față de conducerea PDL concomitent cu alte impulsuri primăvaratice care, altfel, l-au determinat să-și manifeste talentele teologice împreună cu o jună, prin parcurile bucureștene, uitând că e însurat și cu copii acasă…
În ceea ce privește „onestitatea” de care vorbește fostul deputat și la care PDL-ul i-ar fi rămas dator, așa o fi. Numai că nu-i cine știe ce dovadă de bărbăție, de responsabilitate și de „onestitate” să rămâi în casa omului și, în același timp, să-l critici tot timpul ba că n-a făcut patul, ba că n-a curățat păianjenii, ba că a ars omleta, cam ceea ce face Păduraru de câteva luni cu „gazdele” din sediul de pe Ștefan cel Mare…
Despre „superficialitatea crasă față de problemele țării” care ar fi transformat PDL-ul într-un odios „extenso fesenist”, nu putem să nu constatăm că partidul, de fapt, așa a fost întodeauana; doar că, așa cum în familii e pace și armonie câtă vreme sunt bani, iar întreținerea și mâncarea sunt asigurate, așa și „deontologia de dreapta” a hibernat în timpul guvernelor Băsescu-Boc 1, 2, 3 și câte or mai fi fost…
Cine a distrus, de fapt, căsnicia?
Demn de remarcat, dincolo de toate, e faptul că, deși n-a ratat nicio ocazie pentru a se plânge de „fesenismul” șefilor de la Iași și a echipei Blaga, fostul deputat n-a părăsit corabia ceva mai devreme. Era destul de evident cam în ce direcție merge partidul, apucăturile cârmacilor erau și ele de notorietate, alți câțiva portocalii – neimportanți, gen Cătălin Toma, Dragoș Turtă – dăduseră deja semnalul, Păduraru renunțase oricum la funcții… Așadar, cine i-a injectat această doză de „nuplecabilitate” care l-a ținut în chingile unei căsnicii pe care, evident, nu și-o mai dorea nimeni? „Am fost întrebat de încetarea calității mele de membru PDL. Răspund și aici, pentru a fi bine înțeles. E o decizie care îmi aparține, nu a existat vreun conflict cu cineva și nu înseamnă plecarea în altă parte, ci doar ieșirea dintr-o structură politică care nu mă reprezintă astăzi prin comportamentul și acțiunile liderilor săi”.
Dacă ar fi să-l credem, s-ar zice că desfacerea căsniciei s-a produs prin acordul părților. O simplă nepotrivire de caracter, nicicum relații extraconjugale urmate de „plecarea în altă parte”. Așa să fie?! Sigur, îl credem pe Nicușor când se jură că, în ceea ce îl privește, a fost un soț corect și principial până la capăt, dar, pe de altă parte, nu putem să nu observăm cum o jună și nurlie domnișoară – „Mișcarea Populară” pe numele ei – umblă din floare în floare și strică tot mai multe căsnicii portocalii. Cum și alți PDL-iști, mai importanți decât Nicușor, precum Cristi Preda, Theodor Paleologu sau Teodor Baconschi, sunt pe cale să fie scoși în șuturi din domiciliul conjugal din pricina flirtului prelungit cu gheișa populară crescută în laboratoarele de la Cotroceni. Cum fătuca și-a căutat victime și prin Iași, sub pretextul lansării unei filiale locale, ocazie cu care Nicușor, alături de alți câțiva nemulțumiți, nu s-a putut abține să nu ofteze după formele curtezanei. Apropo, țiitorii cotroceniști ai duduii anunțaseră, atunci, că echipa de conducere a filialei ieșene va fi anunțată cam în zece zile de la prezentare; termenul expiră zilele acestea…
Are cuvântul încornoratul…
În privința soțului părăsit, al cărui rol în această comedie îl joacă șeful filialei județene a PDL, dom’ colonel Gabriel Surdu, acesta pare să manifeste acea prostrație a încornoratului care, chiar și după ce-și prinde consoarta în pat cu amantul, nu înțelege ce i s-a întâmplat: „Domnul Păduraru a funcţionat mai bine pe reţeaua de socializare decât la partid. Apreciez că a ales să nu-şi denigreze colegii şi locul de obârşie, unde, ca deputat, i-a mers foarte bine. (…) Dacă eşti ales PDL, atunci consider că este o atitudine incorectă, chiar de trădare, să participi la întâlnirile unei fundaţii care se pregăteşte să devină partid politic. Eu cred că şi cei care vor coopta omenii pentru structura de conducere a Mişcării Populare vor analiza şi activitatea candidatului în fostul partid politic, dacă va fi cazul. Aşa că, cei care jubilează deja şi se văd membri fondatori sau şefi în viitoare structură politică riscă să rămână cu buza umflată”.
Tragicomică situație pentru, altfel, potentul cap de familie portocalie care, iată, deși părăsit și umilit, încearcă să mimeze demnitatea și siguranța de sine la capătul unei căsnicii al cărei deznodământ nefericit nu l-a prevăzut, deși semnele acestuia erau peste tot, la vedere, chiar și pe „rețeaua de socializare”… Confuz și dezorientat cum este, e explicabil faptul că dom’ colonel nici nu-și mai găsește cuvintele; „obârșie” înseamnă și punct de plecare, origine, dar „loc de obârșie” înseamnă loc al nașterii, Onești în cazul lui Păduraru, iar noi n-am văzut ca acesta să zică ceva de rău de orașul natal. Probabil că, de fapt, dom’ colonel se gândise la oarece „origini” către care să-l trimită pe demisionar și i-a scăpat…
Divorța Civică
