21 de ani de democraţie au trecut ca prin brânză! Am început prost – dacă vă mai aduceţi aminte de perioada cu „nu ne vindem ţara” sau „nu vrem bani, nu vrem valută, vrem ca Petre (Roman) să ne… scoată din comunism” -, iar acum, după atâta amar de ani!, suntem la fel. Adică săraci, trişti şi resemnaţi.

Astăzi, suntem deja obişnuiţi, chiar indiferenţi când constatăm că persoane cu studii superioare sau cu calificări profesionale de excepţi ajung să vândă ziare la toneta de la colţul străzii. Căutând să purtăm o discuţie cu ei – în definitiv, sunt, teoretic, cele mai bine informate persoane -, am realizat că tonetarii nu lucrează în condiţii foarte grele, însă, în mod paradoxal, trăiesc şi muncesc cu… frica în sân.

Deşi se află într-un mediu în care accesul la informaţia de ultimă oră este facil şi ar putea realiza încotro se îndreaptă lucrurile, vânzătorii de la tonetă trăiesc cu aceeaşi frică specifică unui regim dictatorial.

„Vorbesc, dar vreau să rămân sub umbra anonimatului”, spune timorat A.C., un vânzător de ziare, în momentul în care încercăm să-l abordăm.

Sclav pe plantaţie

Foarte nemulţumit de condiţiile în care lucrează, A.C. ne mărturiseşte că în contract e stipulată o normă de 48 de ore pe săptămână, iar pe zi ar trebui să lucreze 8 ore. Realitatea este, însă, cu totul alta:

„Sclav pe plantaţie!”, ne spune revoltat. “Am un program foarte încărcat. Teoretic trebuie să lucrez 8 ore pe saptămână, dar practic stau mult mai mult. Vin de dimineaţă la program, plec târziu acasă… aşa că nu îmi mai rămâne timp pentru nimic. Unii mai au şi copii mici acasă aşa că te mai solicită şi ei alea două ore libere care îţi rămân şi se termină ziua”.

Următoarea întrebare logică care urmează este: De ce nu plecaţi? „În condiţiile actuale, unde să mă duc? Ar trebui sa-mi plătească şi orele suplimentare, aşa cum se făcea înainte, dar unde să merg? Sunt condiţii foarte grele de trai, aşa că acceptăm orice. Mai ales acum, ce va fi cu noul Cod al Muncii! Te va putea da afară, fără să îţi motiveze gestul. Va fi foarte greu pentru noi dacă se adoptă Codul”.

Ultimele ştiri

Sclav pe plantaţie? Hmm!!!

Deşi este înconjurat de cele mai noi informaţii şi de ultimele ştiri care se petrec în lume, A.C. spune că nu apucă să citească foarte mult. „Doar titlurile principale le mai citesc, în rest ascult radio. Am şi foarte mulţi clienţi şi mă ocup şi de alte probleme de gestiune”.

„Vreau un Click şi un Can-Can”, ne întrerupe brusc conversaţia o clientă cam sumar îmbrăcată pentru cele cinsprezece grade cu minus care erau afară. Ba mai mult, câţiva fulgi rătăciţi şi-au găsit sfârşitul pe foile pe care eu îmi luasem notiţe. În câteva minute, sunt acoperită de zăpadă. Da… doar eu, deoarece A.C. îmi vorbea din interiorul tonetei sale bine încălzite.

„Suntem decişi să pornim greva generală la nivel naţional”, se aude, la radio, vocea unui lider de sindicat, „fiindcă este inacceptabil proiectul acestui nou Cod al Muncii. Practic, patronii vor avea puterea să facă ce vor din angajaţi. Am devenit nişte sclavi pe plantaţii!”

Ca să vezi!