Cu mai mult cântec, înainte marş!
Cei ce trec pe-nserat prin faţa conciliului giudeţean, adică pe partea Pătrăţoasei Case dinspre evlavie, nu cea dinspre şoping, nu pot să nu remarce că se lucră până mai târziu decât în vechea legislatură. Acum, big boss nu pleacă să-şi facă somnul de frumuseţe, ci dimpotrivă. O imagine poetico-muzicală mi-a venit în minte, iar versurile sună cam aşa:
Văd,
La fereastra ta târziu,
O lumină şi nu ştiu
De-i campanie sau visez.
Văd,
În spectacolul nocturn,
Un Costel din vechiul turn,
Ce te-ndeamnă să-l votezi…
Trubaduru Duru
P.S. Şi, pentru că rândurile de mai sus nu au apucat să vază lumina tiparului, ci doar pe aceea a netului, am să mai adaug neşte ghiersuri la baladă:
Şi,
Mi-aş dori să fiu acum,
O ştampilă cu parfum,
Să pot sta sub nasul tău
Şi,
Mi-aş dori să pot intra,
Să alung din urna ta,
Tot ce-i nul şi tot ce-i rău.
(Nu trageţi în pianist; nu este vorba despre fraude electorale, ci doar despre dorinţa de implicare a unui trubadur în creaţia sa)
Acelaşi Dur, acelaşi Trubadur