Nu este deloc de neglijat numărul elevilor şi studenţilor care preferă să înveţe la o cafea, într-un bar, decât să stea în mirosul de cărţi vechi ale bibliotecii. Ideea de teatru în bar merge cam pe acelaşi principiu, deoarece puţini tineri mai calcau pe la teatru sau pe la operă, pentru a vedea o reprezentaţie. Însă, odată reînviat teatrul de revistă al anilor ‘60, care este practic sâmburele din care s-a născut acest curent, lumea a început din nou să fie aproape de acest fenomen.
“Mi-am dorit să aduc publicul la teatru, să vină de plăcere şi ideea de teatru în bar a fost cheia. Dacă publicul nu vine la noi, mergem noi la ei. Această idee a fost apreciată de către public. Atmosfera e mult mai destinsă, oamenii sunt mai relaxaţi şi respectuoşi, nu îi deranjează pe actori. Timp de patru ani, am pornit pe acest drum, am mers la mai multe baruri, dar au existat și neînţelegeri. Însă, de doi ani, lucrurile au început să meargă mai bine, tinerii sunt mult mai receptivi. Am încercat o sensiblizare a populaţiei, să îi atrag către cultură, pentru că eu cred în cultură!”, ne-a mărturisit Florin Carala, regizor şi actor.
Cum fiecare lucru are o parte pozitivă şi una negativă, căci astfel nu ar mai exista ying şi yang, teatrul în bar are şi câteva dezavantaje: “Din păcate, nu pot fi făcute montaje profesioniste, piese mai ample, sute de reflectoare. Aici nu poti face nu ştiu ce décor pentru că spaţiul nu ne permite”, completează Florin Carala. Cert este că această formă culturală capătă tot mai mulţi simpatizanţi cu fiecare piesă jucată, important fiind faptul că lumea se cultivă, iar locația deja trece pe planul doi.