PDL și ale sale frământări intestin(al)e
Există în viață „evenimente totale”, lucruri care îți satisfac în același timp simțul etic, înclinațiile estetice, nevoia de stimulare intelectuală și, de ce nu, gustul pentru supriză și senzațional. Ei bine, mulțumirea civică pe care am trăit-o urmărind spectacolul „puciului” din week-end de la filiala bahluiană a PDL nu este egalată decât de satisfacția intelectuală – deopotrivă logică, politică, psihologică, estetică și lingvistică – pe care ne-au adus-o faptele și vorbele „combatanților”. Și, fiindcă nu vrem să ne bănuiți că ne-am fi molipsit de la numeroșii bloggeri-poeți ai PDL, o să vă explicăm ce și cum; să le luăm pe rând.
Dreptatea e oarbă, logica e… surdă
La localele din 2008, PDL se bătea de la egal la egal cu PSD. Și în oraș, și în restul județului. N-a fost să fie, dar portocaliii și-au luat revanșa în toamnă, la parlamentare. Cu (prea mult) hulitul Dan Cârlan în frunte, filiala PDL a scos vreo 30 și ceva de primari, apoi șase parlamentari. Drept răsplată, Cârlan este înlocuit cu Mihaela Popa. Logic?! Logic!
După încă vreo doi ani de intrigi și mișculații, doi ani în care PDL-iștii ieșeni cad în sondaje odată cu Băsescu&Boc, Popa pleacă la PNL și e înlocuită cu perdantul localelor, senatorul Dumitru Oprea. La municipiu vine deputatul Marius Spînu, altfel mai cunoscut de la televizor decât printre membrii de partid. Corect?! Corect! Cu Oprea în frunte, filiala are „succesuri” multe, pierzând doi parlamentari (Popa și Daniel Oajdea, reinventat drept OTV-ist) și intră în fatidicul 2012 cu cinci parlamentari. Dezastrul de la locale este spectacular: candidatul la Primăria Iașului – sensibilul Nicușor Păduraru – iese abia pe al patrulea loc, în restul județului rămân doar vreo 10 primari. Ca urmare, Oprea este înlocuit de un alt interimar, fostul PSD-ist Gabriel Surdu, dar șeful de la municipiu, Spînu, rămâne, în ciuda scorului penibil de la locale. Just?! Just!
Cu Surdu în frunte, PDL ieșean repurtează noi „succesuri” la parlamentare: o medie județeană de vreo 17%, cât pe ce să fie depășită de cea a PPDD, și doar trei parlamentari, iar ăia cu emoții, la doua sau a treia redistribuire: Oprea și marea supriză Camelia Bogdănici în oraș, Petru Movilă – cu un scor onorabil – în Colegiul Țibănești. Șeful pe municipiu – Spînu – ia doar vreo 17,5% în Tătărași și rămâne acasă. Șeful pe județ – Surdu – ia încă și mai puțin, vreo 15,5%, într-un colegiu în care ies doi senatori: liberalul Varujan Vosganian și – incredibil! – PPDD-istul Ionel Agrigoroaei.
Dezastru total! Atât în municipiu și în județ, cât și la nivel național. „Reformatorii” din partid, ei înșiși perdanți, dar și deontologii din presă cer măsuri urgente și sânge. Ceea ce se întâmplă la nivel central – cu Blaga consolidându-și poziția și mătrășindu-și contestatarii, în ciuda scorului penibil – se repetă la Iași. E nevoie de un țap ispășitor: prea vocalul Spînu e numai bun. Și, odată cu țapul, pășim de pe tărâmul dreptății și al logicii pe acela mult mai instabil al valorilor etico-estetice: curajul, responsabilitatea, demnitatea.
Mari bărbați, mari politicieni
Odată identificată victima, se face o ședință de Birou Permanent Județean „lărgit”, în vederea „analizării” rezultatelor. Deși încă șef la municipiu, Spînu nu e nici măcar invitat. Brav, nu?! Foarte brav! Protectorul său, Oprea, nu participă: nu pentru că n-ar fi fost invitat, dar așa e el, demn. Atât de demn încât refuză orice provocare sau competiție pe care nu e sigur că o poate câștiga; așa a făcut la locale, așa a făcut și în alegerile interne. Curajos, nu?! Maxim de curajos!
Inevitabilul se produce: se „analizează” rezultatele, iar Biroul Permanent Municipal Iași este dizolvat, la pachet cu cel din Pașcani și cu alte câteva organizații de pe la țară. Spînu este ejectat fără menajamente – desigur, spre revolta bloggerilor și jalea infinită a alegătorilor – și înlocuit nu cu vreun membru care nu s-a făcut de râs în oraș, ci cu deputatul de Țibănești. Logic?! Logic!
În rest, lacrimi de crocodil, lamentații fără număr și săgeți otrăvite. În loc să-și fi căutat dinainte sprijin în filială, să-și fi creat o strategie de contraatac, să-și fi blindat „spatele” la București – în fine, manevrele politice elementare – Spînu țipă și scuipă, de pe margine, acuzând „pesedizarea” PDLui local: „Domnul Surdu este un pesedist infiltrat în PDL. Niciodată nu a fost vocal la adresa PSD sau PNL. Eu nu contest dreptul actualilor parlamentari de a fi în conducerea filialei, nu mă cramponez pe funcţii, dar astfel de lucruri nu se fac, e o politică PSD importată în PDL”. Noi, unii, n-am văzut astfel de practici pe la vecinii din PSD, dar, în fine, dacă zice Spînu… Îl însoțesc, la fel de bravi și de combativi, Oprea, Gabriel Grigore, Cătălin Toma etc., care, în loc să fi făcut politică, emit – post coitum, ca să zicem așa – poezioare patetice. Oameni hotărâți, nu?! Foarte hotărâți! Și așa ajungem la partea noastră preferată: aspectul estetic și lingvistic al spectacolului.
Pe Spînu l-ați mătrășit, da’ cu limba ce-ați avut?!
„Un șef de filială, fie el și interimar, când este învins în alegeri, se duce acasă. (…) La Iași însă, lucrurile stau exact pe dos. Învinșii se dau drept zmei cu paloșul în mână. Gata să decapiteze oastea pe care tot ei au demoralizat-o și condus-o slab. Oștenii, așa puțini și rezistenți câți mai sunt, ar trebui să plătească pentru că șefu’ n-a fost ales”. Frumos, nu?! Frumos! Și, gata, nu vă mai plictisim cu poveștile lui Oprea, care, în loc să facă ceva să preia filiala, se joacă de-a Petre Ispirescu. Pe ceilalți scriitori din tabăra perdantă îi identificați și citiți singuri…
Dar nu putem încheia fără să aruncăm privire asupra talentelor literare și abilităților lingvistice ale celeilalte tabere. Vorbim, mai întâi, de formatul halucinant în care ne parvin comunicatele de presă asumate de numitul „Surdu Gabriel-Mihai” (da, așa, ca la Poliție): cuvintele se îngrămădesc unele în altele, spațiile lipsesc, formatarea e imposibilă. Aruncați un ochi pe comunicat. Profesionist, nu?! Profesionist!
Punem noi spațiile pentru dumneavoastră, asta numai ca să vă delectați cu stilul. Trageți aer în piept: „Biroul Permanent Judeţean al Organizaţiei Judeţene PDL Iaşi, întrunit în şedinţa de sâmbătă, 9 februarie 2013, a votat în unanimitate măsuri organizatorice reparatorii pentru a repune toate organizaţiile pe un drum corect şi normal, acced de muncă politică în perioada când partidul se află în opoziţie. Aceste măsuri s-au luat pentru ca membrii Organizaţiei Judeţene să poată să traducă în viaţă poziţia Partidului Democrat Liberal privind reforma în educaţie, reforma în sistemul sanitar, reforma administraţiei publice, susţinerea reformei constituţionale, refacerea credibilităţii externe, susţinerea independenţei juridice, conservarea stabilităţii macro economice, crearea de noi locuri de muncă. (…) Preşedintele Organizaţiei Judeţene Iaşi a PDL, domnul Surdu Gabriel Mihai, consideră că votul în unanimitate a participanţilor la şedinţa BPJ şi motivat de cuvântul invitaţilor la această sedinţă (membrii Birourilor Permanent de Colegii, membrii Organizaţiilor interne ale PDL, total prezenţi un număr de 127), Organizaţia Judeţeană Iaşi porneşte cu un nou început având ca obiectiv principal, consolidarea organizaţiei, atragerea de noi membri, reactivarea celor care din diferite motive au stat deoparte, toate acestea în sprijinul politicii înţelepte duse de PDL”. Limbă de lemn, discontinuități logice, virgule aruncate la întâmplare, scriitură milițienească. Până și cei mai deontologi – adică, implicit de dreapta – ziariști din târg au etichetat acest limbaj drept „stalinist”. Nouă ni se pare fabulos. E superb, nu?! Superb!
Un pas mic pentru PDL Iași, un pas uriaș pentru politică
Ce înțelegem, doamnelor, domnișoarelor și domnilor, stimați telespectatori, din acest spectacol? Mai întâi, că funcțiile în politică nu-s pentru cine merită, ci pentru cine se întâmplă. Că, dacă succesul nu aduce neapărat putere, nici eșecul nu te lasă fără ea. Că principiile – dreptatea, echitatea, bunul-simț – sunt pentru televizor și broșuri electorale, nu pentru decizii interne. Că logica (rațiunea, simțul comun) poate influența deciziile politice, dar politica – ca să-l parafrazăm pe Pascal – are propria sa logică, pe care logica nu o poate pătrunde. Că folosirea limbii române în actul politic e pur opțională și pur întâmplătoare.
Știam că politica e, pardon, curvă, ca atare imorală, ba chiar amorală. Dar nu știam – până să ne convingă PDL local – că poate fi și irațională, agramată și lipsită de gust…
Movila lui Purcel
