An de an, în această perioadă, calul de bătaie al politicienilor ieșeni nu este situația economică a municipiului, nu este situația învățământului, deși școala abia a început, nu este iarna care se apropie, încălzirea orașului sau deszăpezirea. Toți își întorc privirile critice către Sărbătorile Iașului, strâmbă din nas și caută cusururile. Mai ales cei din opoziţie. Nu că n-ar fi, că doar nimic din ce iese din mâna omului nu este perfect, dar noi ne-am cam săturat ca de mere pădurețe de aplombul românului spre critică, fără a prezenta și soluțiile pe care le-ar aplica. Așa că azi vă propunem un mic tur de Europă. Ce fac alții de ziua lor? Înainte de a spune că nu ne place ce avem, să vedem dacă alții fac ceva mai grozav, iar dacă da, dacă putem face și noi ce fac ei.

Bere în cantități industriale
Probabil că din cele mai vechi timpuri, ideea de distracție a fost indisolubil legată de băutură. Acesta este de altfel reproșul principal ce se aduce tuturor zilelor comunei, orașului, municipiului X, Y sau Z din România. Nu că alții ar vedea lucrurile altfel. Unul dintre cele mai cunoscute valsuri ale lui Johann Strauss fiul este intitulat „Wein, Weib und Gesang”, adică „Vin, femei și cântec”, titlul rezumând definiția distracției pentru vienezul stilat al veacului al XIX-lea. Celebrul Oktoberfest munchenez, desfășurat anul acesta în perioada 19 septembrie – 4 octombrie, nu înseamnă altceva decât cârnați turingieni și bere, în cantități industriale.

Peste tot în ţară
Veți spune „bine, dar la noi e hramul ocrotitoarei orașului, orișicât!” și ați avea dreptate. Doar că, repetăm, așa se întâmplă pretudindeni. În întreaga țară, sărbătoarea localității se suprapune de regulă peste un hram. Nu face excepție nici măcar Capitala. Și nici străinii nu sunt altfel, după cum vom vedea.

Se poate separa?
Iar discuția despre cum se poate delimita sacrul de profan de Sărbătorile Iașului, liturghia de concert și vânzarea de icoane și lumânări de comerțul cu papuci și kurtos kalacs a început practic de la prima ediție. Firește, ideal ar fi să avem pe de o parte hramul Cuvioasei Parascheva în octombrie, iar prin iulie, ceva gen Carnavalul din Rio de Janeiro. Suntem siguri că un referendum local pe această temă ar beneficia de o participare-record din partea ieșenilor și ar fi susținut de cel puțin 136.654 dintre ieșeni, adică de toată partea bărbătească peste 15 ani.

Exemplu din Elveţia
Ne-am îndepărtat însă nițel de subiect. Deci, alții ce fac? Am ales câteva orașe europene. Și mai așa, și mai așa. Din categoria „sărbători spectaculoase”, am putea nominaliza Geneva. L-am ales în primul rând pentru că, la fel ca și la Iași, serbările se auto-finanțează, din încasările generate de comerț și sponsorizări. La ei se auto-finanțează în proporție de 100%, la noi mai greu. Serbările Genevei sunt cel mai mare eveniment turistic din Elveția, la fel cum și Iașul este centrul celui mai mare pelerinaj din România. Dacă la noi, Sărbătorile țin o săptămână, la ei durează trei. Anul ăsta, distracția a început pe 16 iulie și s-a terminat pe 9 august. Perioadă în care au avut loc 60 de concerte cu muzică de toate genurile, spectacole de teatru în stradă, teatru de marionete, concursuri, curse de biciclete și tot așa. Grădina Englezească, cel mai mare parc al orașului, a fost vizitat zilnic, în medie, de 20.000 de oameni. Și nu pentru alei, nu pentru fântâna arteziană care a făcut-o celebră și nici pentru o plimbare cu vaporașul pe lac, ci pentru concerte și corturile cu bere și gustări. La SlowUp au participat 14.000 de oameni. Nu e altceva decât o plimbare cu bicicleta, în grup, în ritm lent, pe un traseu de vreo 30 km care te scoate din oraș și te duce printre dealuri, să vezi viața la țară. Focul de artificii a fost punctul culminant al Serbărilor, fiind urmărit de 500.000 de oameni. Ce îl face cu totul deosebit este o dată, faptul că se desfășoară deasupra lacului Leman, reflectarea artificiilor în apă dublând spectaculozitatea. A doua, focul de artificii este sincronizat pe muzică polifonică, deci cu atât mai spectaculos. Fără a avea resursele Genevei, am putea „ciupi” de la ei fără probleme chiar şi plimbarea cu bicicletele, că tot este la modă și focul de artificii sincronizat cu muzica. Doar difuzoarele le avem deja, de la concert, nu?

Modelul german
Hamburgul are o tradiție îndelungată în sărbătoriri. Anul ăsta, în perioada 8-10 mai, a avut loc a 826-a aniversare a Zilei de Naștere a Portului. Pe 7 mai 1189, împăratul Friedrich Barbarossa i-a scutit pe hamburghezi de niște taxe, iar orășenii s-au îmbătat de fericire. Și beau și azi. Nu mult, neamțul mai merge și la muncă și de-aia și-au pus și serbarea la sfârșit de săptămână. Nu suntem oraș port, deși a existat un proiect de transformare a Prutului în râu navigabil. Totuși, Hamburgul este un oraș care, ca și Iașul, îmbină sacrul cu profanul. Startul petrecerii este dat de o liturghie internațională ecumenică la biserica Sf. Mihail, vineri la prânz. Internațională, pentru că acești turiști sunt de toate confesiunile posibile și trebuie să-i mulțumești pe toți. Serbarea propriu-zisă cuprinde lansări de nave, o paradă maritimă la care în acest an au participat 300 de vase și un „balet” naval unic. Cu foc de artificii la urmă, cu bere și cârnați pe parcurs, ca în tot spațiul germanic. E drept, de la ei nu am putea împrumuta liturghia ecumenică, pentru că sfânta Parascheva e doar ortodoxă, iar Iașul nu este un oraș cosmopolit precum sunt cele din Vest. Dar o paradă de care alegorice, în loc de nave, ar putea trece prin Iași în cursul sărbătorilor, eventual în ziua în care șoferii se vor fi transformat în bicicliști, după modelul genovez. Sau am putea prelua, tot de la ei, așa-numitul „card de Hamburg”, realizat special pentru turiști. Îți asigură reduceri cam la orice: 50% la muzee, 25% la concerte, până la 25% la suveniruri, 20% la mâncarea servită la restaurant și la primul rând de băutură etc.

La polonezi, tot anul
Cracovia poloneză, un fel de Sibiu la pătrat, este considerat un fel de oraș-serbare. An de an se organizează atâtea manifestări de tot felul, încât e greu de spus când au loc zilele orașului. Dacă nu ne-am teme că exagerăm, am spune că zilele Cracoviei se sărbătoresc anual între 1 ianuarie și 31 decembrie. Ca să nu exagerăm, am putea spune că serbările consecutive care au loc în iunie, Festivalul Piroștilor din august, pot fi cotate ca fiind Sărbătorile neoficiale ale orașului. Unele evenimente sunt organizate de primărie, altele de firme private, iar altele de cetățeni, pur și simplu, pentru că polonezii țin extrem de mult la tradiții.
Primele festivaluri au loc încă din ianuarie, anul începând cu o serie de concerte de Anul Nou și continuând cu Festivalul internațional de cântece din februarie. Paștele aduce cu el un Festival dedicat al Misterelor Pascale, iar luna mai, un festival al supelor. Nu ne apucăm totuși să enumerăm toate evenimentele principale de peste an.

Şi sacru şi profan
Polonezii, ca și românii, sunt un popor foarte tradiționalist și credincios, doar că nu ortodox, ci catolic. Ca urmare, Trupul lui Hristos sau Corpus Christi în latină este serbarea de suflet a cracovienilor. Fiecare biserică organizează propriile procesiuni, iar printre participanți, costumele populare devin majoritare. Asta se întâmplă în mai sau în iunie, în funcție de momentul când cade Paștele. Asta ar fi partea sacră. Partea profană începe în prima joi de după Corpus Christi, când are loc parada Lajkoniki. Este momentul culminant al sărbătorilor cracoviene. Lajkonik este un tip îmbrăcat în tătar, călare pe un băț cu cap de cal, care defilează prin oraș, în ritm de muzică și dans. Cu un buzdugan aurit, îi atinge pe trecători, ceea ce le va aduce noroc tot anul. Firește, dacă vrei ca norocul să vină și să țină, trebuie să-l plătești pe Lajkonik. Procesiunea traversează centrul istoric al orașului, până în piața centrală. Acolo, primarul îl așteaptă pe Lajkonik cu o grămadă de galbeni și o cupă cu care se închină în sănătatea cracovienilor. Este semnalul pentru începerea serbării populare, cu muzică, dans și băutură.

Legende
Nimeni nu știe de unde vine în fond acest obicei. Unii îl iau drept un obicei pre-creștin, păgân, desfășurarea sa primăvara și calul fiind simboluri ale fertilității. Alții îl leagă de prima invazie a tătarilor, din 1241, grămada de galbeni fiind simbolul răscumpărării plătite de oraș. O altă variantă vorbește de o altă invazie, în care hanul tătar ar fi fost ucis, de unde și serbarea populară. A patra variantă vorbește de niște localnici care, în 1287, ar fi năvălit în oraș, deghizați în tătari, pentru a-și speria concitadinii. Când s-au prins că era doar o glumă, cracovienii ar fi fost atât de fericiți, încât în loc să-i ia la bătaie pe respectivii pentru gluma proastă făcută, s-ar fi apucat de băut. Cert este că nici polonezii nu știu sigur care e varianta corectă și nici nu-i interesează. Vodca e la fel de bună, indiferent de motivație.

Festivalul sarmalelor
Nu avem un astfel de obicei și nu are rost să inventăm unul, că durează 700 de ani să faci o tradiție ca a Cracoviei. Dar un festival al sarmalelor n-ar merge oare făcut? Că piroștile nu fac parte din meniul nostru tradițional. Ei cu turtele umplute cu tot felul de tocături, noi cu sarmalele. Tot umplute.

Sculpturi în nisip
Ca ultim exemplu, venim cu unul mai modest, după ce am tot vorbit de chestii spectaculoase. În fond, căutăm idei, nu programe întregi, nu? Am găsit una simpatică ceva mai la sud, în Burgas. E al patrulea oraș bulgar ca mărime, oraș în care unii dintre noi și-au petrecut poate o vacanță pe plajă, dar care altminteri nu atrage cine știe câți turiști. Primăria orașului a avut totuși o idee interesantă, pentru a folosi optim singura resursă locală: nisipul. Anual, 2.500 de tone din acest material sunt utilizate pentru realizarea de sculpturi efemere, într-una dintre cele mai importante manifestări de gen din Europa. În fiecare an, se alege o temă: Lumea apelor, Eroi de poveste, Circ, Personaje din desene animate etc. Și culmea, are succes. Le vin artiști și curioși din toată Europa, ba chiar și din fundul Asiei. În ce constă istețimea ideii, în fond? Păi, în axarea pe o nișă. Este singurul festival al nisipului din peninsula balcanică. Că plaja este automat asociată cu muzica, dansul și distracția, o știu toți vamaioții. Ca să scoți însă un ban în plus, trebuie să vii cu o idee suplimentară. Cârnați și bere găsești oriunde.