O veste trăsnet a căzut peste scăfârlia noastră. Cică unul dintre marii milionari ai Iaşului şi ai Moldovei, fostul patron de la Radix şi mare acţionar la Ness, Gabriel Mardarasevici, un băiet deştept ce ştie a mânui softurile şi butoanele calculatoarelor, dar şi conturile care i-au adus fericirea, a dat lovitura vieţii sale în Tanzania.
Hai şi-om fugi în lume!
Omul nostru meşter mare, Gabi pe numele său mic, a priceput el repede că formule gen „Săru’ mâna la doamne” şi „Buna ziua la bărbaţi” deschid nu numai uşile, ci şi punga. Iar dacă zici repde în limba ţărilor vizitate, ai şi câştig, nu numai respect.
Aşa că înainte de a ateriza el la Dar es Salaam, unul dintre puţinele mari oraşe ale ţării africane, a pus mâna pe net şi a învăţat cum se spune „Bună ziua” în limba locului. El zice că s-a inspirat şi din desenele animate, pe care probabil le-a văzut în timp ce foia tableta dintr-o mână într-alta, în aşteptarea ideii care îi va aduce beneficiile mult dorite. „Hakuna Matata” a fost un fel de „Sesam, deschide-te” pentru oamenii de business ai Tanzaniei, care şi-au pus amprenta imediat pe contractul pus sub nas de Gabi, băiatul de la Iaşi care le-a adus netul. „În multe ţări am negociat contracte. Cred că am încheiat afaceri în câteva zeci de ţări, iar pentru a reuşi acest lucru am învăţat tot timpul măcar câteva cuvinte şi elemente din cultura gazdelor”.
În Tanzania, „Hakuna Matata”, spusă în swahili, l-a scos din încurcătură. Şi să ştiţi că nu le-a zis decât „Toate cele bune”, adică le-a dat bineţe. De-ar fi aşa de simplu şi la noi, multe probleme s-ar rezolva. Ar dispărea ţepele din afaceri, vrăjmaşii nu şi-ar mai crăpa capurile, copiii ar creşte fericiţi, iar executorii judecătoreşti le-ar da cu flit tuturor băncilor care iau şi cămaşa de pe om.
Băietul cu soarta de aur
Dar se pare că poveştile de succes se scriu cu pixul de aur în ţări în care un business se leagă pe o pereche de mărgele ori cu două oglinzi, între care se vede cine este demon şi cine este om bun.
Cu Gabi soarta a fost darnică şi i-a adus afaceri inclusiv după Marea Criză, un sfert dintre ele fiind făcute peste hotare. Chiar şi în Moldova are biznizuri, deci nu suntem chiar cei mai calici dintre pământeni, merităm şi noi o ciozvârtă din pulpanul împărătesc.
Însă, cu siguranţă, în România formula de succes a fost alta, fiindcă doar cu inima bună şi gândul cel blajin nu mai faci demult afaceri.
Iar dacă s-a întâmplat vreodată să faci, înseamnă ori că ai stat de vorbă cu un înger, ori că partenerul îţi era mamă sau tată.
În Tanzania, Gabi de la net a găsit un rege bun, ca şi vorba cântecului: „În Tanzania se zice / Că trăia un trib ferice / Iar şeful acelui trib / Era însuşi Tibo Tib”. Pe el l-o fi întâlnit băietul cu soarta de aur de i-a mers strună semnarea contractului şi mare noroc a avut că a dat bineţe vreunui fabricant de cosmetice, care să-l confunde cu o materie primă pentru săpun.
Ce, nu ştiaţi că în Tanzania sunt canibali, măcar în atlasurile geografice? Sunt ei şi în România, dar nu-i vedeţi, fiindcă stau ascunşi. Ei vânează doar peştii mari, iar cu plevuşca hrănesc rechinii. Din afaceri, evident!
Ciolănel Biznosu