Ei, dragii noștri, am trecut și peste asta. După cum știți deja, tocmai am mai trecut peste un cutremur. Mulți l-au simțit. Mulți alții, l-au dormit. Dintre specialiști, unii spun că un cutremur mai mic anunță unul mai mare. Alții spun că dimpotrivă, o zgâlțâială din când în când prinde bine, că mai detensionează scoarța terestră, deci viitorul cutremur important se amână. Adevărul este, firește, undeva la mijloc. Adică nimeni n-are habar dacă un cutremur le influențează pe următoarele au ba. Tura asta, am scăpat ieftin. Oleacă de tencuială căzută, niște crăpături, o fractură, niște atacuri de panică și cam atât. Tura viitoare, om mai vedea. Și, ca întotdeauna, toată lumea și-a adus aminte de cutremurul din 1977, inclusiv cei care nici nu erau născuți pe atunci. Haideți să vedem acum, la rece, după ce vânzoleala s-a mai ostoit, ce-a fost și cum a fost acum 39 de ani.

Ori sud, ori nord
Cutremurele din România, alea din zona Vrancea, au niște trăsături interesante. Nu afectează niciodată întreaga țară. De fapt, sunt câteva localități prin vestul și nord-vestul țării unde ultimul cutremur a avut loc atunci când s-a împiedicat un brontozaur și a căzut de-a berbeleacul. De fapt, cutremurele vrâncene sunt orientate fie spre sud, fie spre nord, niciodată în ambele părți odată. E un aspect constatat demult, aspectul decisiv fiind adâncimea la care au loc. Nu intrăm în amănunte, dar se știe că dacă un cutremur produs în Vrancea dărâmă Bucureștiul, Iașul scapă. Și invers. Așa a fost și în 1977. Bucureștenii și sudul țării au avut de tras cât pentru o viață întreagă. Cutremurul a afectat puternic și nordul Bulgariei. La Sviștov au fost 100 de morți. Iașul, zdruncinat și el zdravăn, nu a suferit nici măcar cât în timpul bombardamentelor rusești din 1944.

Bilanț negru
În cifre, cutremurul de 7,2 grade pe scara Richter, scară care măsoară deplasarea maximă a pământului la epicentru, nu a reprezentat mare lucru pentru Iași, dacă ne raportăm la întreaga țară. Au fost afectate 4.026 de imobile, dintre care 297 s-au prăbușit. Asta la Iași. În întreaga țară, s-au prăbușit 35.000 de locuințe, mult peste jumătate fiind în București. Din 1.570 de morți înregistrați în urma cutremurului, la Iași au fost patru. Din 11.275 de răniți, la Iași au fost 204, din care doar 100 au trebuit spitalizați. Valoarea pagubelor produse la Iași a fost de 53 milioane de dolari, nici măcar cât creditul contractat de primărie de la belgienii de la Dexia.

Zone afectate
Distribuția zonelor afectate a fost întrucâtva logică. Marile pagube au fost întregistrate în municipiu, iar din oraș, cel mai lovit a fost centrul, cu clădiri vechi, deja afectate de război și prea puțin consolidate în perioada următoare. Au fost lovite cu precădere actuala stradă Palat, bulevardul Ștefan cel Mare, zona pieței Dimitrov, adică Fundația și actualul bulevard Independenței, strada Lăpușneanu, Târgu Cucu, Elena Doamna, strada Păcurari și zona Gării. Și în aceste zone însă, cutremurul a părut să lovească selectiv. Pe Păcurari, de exemplu, casele de pe stânga străzii, cum mergi spre ieșirea din oraș, au fost rase de pe fața pământului. Cele de pe dreapta au suferit mult mai puțin. E un aspect care ține de structura solului, de încărcarea versanților, de adâncimea pânzei de apă freatică, de direcția din care a venit unda seismică, de unghiul făcut de aceasta cu pereții clădirilor și de mulți alți factori pe care doar seismologii îi mai știu.

Pretext
Acum ne-am dat seama că v-am dat o informație cumva greșită. Am vorbit despre 297 de clădiri prăbușite, dar doar de patru morți. Situația se explică simplu. Au căzut aproape 300 de clădiri, dar nu toate pe 4 martie 1977, la ora 21.22. Mare parte dintre aceste clădiri au fost însă demolate în zilele și lunile imediat următoare seismului. Căci cutremurul a reprezentat pretextul ideal pentru demararea programului de sistematizare a orașului.

Demolări ulterioare
De exemplu, cea mai grav afectată clădire de pe bulevardul Ștefan cel Mare a fost sediul Comitetului Municipal al PCR, adică Palatul Roznovanu, primăria actuală. Totuși, de la sediul Finanțelor Locale spre Palat și de la Palatul Roznovanu spre Piața Unirii, au fost demolate toate casele evreiești, mult mai puțin afectate. Zona Târgu Cucu, unde se concentrau numeroase sinagogi, a fost demolată nu de cutremur, ci de buldozer. În fotografiile epocii se pot vedea și scene ciudate, în care demolarea clădirilor „afectate” de cutremur se face sub pază militară, soldații purtând arme. Au fost situații în care locatarii au trebuit evacuați forțat, sub amenințarea armei, pentru că refuzau să înțeleagă faptul că locuința le era condamnată, deși trecuse de cutremur.

Cu buldozerul
Strada Anastasie Panu arată cum arată pentru că toate locuințele din zonă au fost demolate cu buldozerul, deși ele se simțeau destul de bine după cutremur. Pe strada Palat, nicio casă veche nu a fost păstrată. La 20 de metri distanță, pe strada Ghibănescu, vechile case au rămas în picioare. Au scăpat de cutremur, au scăpat și de buldozer, pentru că erau mai retrase. Le-ar fi venit și lor rândul în 1990, când era prevăzută realizarea străpungerii Ghibănescu, o continuare a străzii A. Panu spre Bahlui, peste scările care coboară acum de pe strada Palat. Au avut noroc de Revoluție. Casele vecine n-au avut norocul ăsta. Astfel, cutremurul din 1977 a produs pagube însemnate și la Iași, dar a fost solosit și ca pretext pentru sistematizarea orașului.

Sursa foto: pagina de Facebook Iași (fotografii vechi)