Cea mai infectă zonă a mass-media, aceea în care se drenează toată fierea incompetenților și a leneșilor, clocotește de proteste anonime la adresa managerului Operei Naționale, Beatrice Rancea. Acuzațiile sunt de conducere autoritară, de eliminare a unor comisii și, în general, se referă la tot ceea ce face probabil cel mai cunoscut și mai valoros manager cultural de la Iași.
Așa cum le stă bine unor artiști lipsiți de vocație, frustrații de la Operă se plâng încolo și încoace de faptul că, țineți-vă bine!, „nu pot da măsura talentului lor” fiindcă nu sunt lăsați. Greu de imaginat o afirmație mai nesimțită! Păi unde erați, fraților, înainte să vină Rancea? Cine auzise de voi? Câți spectatori aveați și ce recunoaștere națională? În loc să zică bogdaproste că au parte de un manageriat care a șters praful gros de un deget de pe orizontul cultural al instituției, în loc să se bucure că au ocazia să cânte în fața a mii de oameni în aer liber, în loc să fie mândri de prima gală a Operelor Naționale, unii se țin de anonime. Păi are dreptate să vă dea afară!
Se prea poate ca Beatrice Rancea să fie mai impetuoasă atunci când vine vorba de relațiile cu oamenii. Se prea poate să aibă simpatii și antipatii, ceea ce, conform definiției, o face să se mai abată de la obiectivitatea pură. Ceea ce este însă sigur este că, odată cu venirea pe Bahlui a acestui minunat manager, s-a dat startul unei activizări culturale fără precedent.
Am putea merge până acolo încât să spunem că un cronicar de peste un sfert de veac ar putea afirma fără teama de a greși că Beatrice Rancea a fost factorul declanșator al evenimentelor și manifestărilor care au culminat cu alegerea Iașului drept Capitală Culturală Europeană în 2021. Ne place, nu ne place nouă ieșenilor să acceptăm acest lucru, nu are nicio importanță, fiindcă el se impune de la o lună la alta ca o certitudine.
Și atunci de unde valul ăsta de lături și invective către Beatrice Rancea? Explicația e simplă. Directoarea Operei știe să apese magistral pe butoanele oamenilor politici: se afișează alături de ei, le gâdilă orgoliul, le vorbește frumos, le satisface nevoia de a fi în lumina reflectoarelor, dar le ia și bani, totul în folosul ieșenilor. Iar asta îi enervează pe aceia care mor de ciudă că nu au cu ce să-i atace pe șefii județului și ai orașului. Iar în ceea ce-i privește pe salariații nemulțumiți, am vrea să le aducem aminte că sunt plătiți din bani publici și că scopul lor nu este să ia salariu ca să cânte unor săli goale în spectacole mediocre, ci să-i bucure pe ieșeni cu prestațiile lor și, eventual, să-i facă să fie mândri cu premiile lor internaționale.
Violoncel Sopranescu
