* în aşteptarea apei calde la robinete, concesionarul francez al serviciului de termoficare le serveşte ieşenilor proiecte pilot şi piruete piaristice

Ce ne mai plac nouă privatizările şi concesiunile astea de succes care se întâmplă prin democraţia originală de Bahlui şi de Românica! Avem şi noi un monopol baban pe un  domeniu strategic – să-i spunem energie – şi repede se găsesc câţiva băieţi deştepţi care să îl managerieze că, deh, statul român e prost administrator şi nu mai poate să-şi asume pierderi în lanţ compensate an de an de la bugetul central…

Aşa s-a întâmplat cu Petrom, spre exemplu, unde le-am făcut austriecilor cadou nu doar rafinările şi benzinăriile, ci şi aurul negru din adâncurile patriei. Mai înainte de asta a fost distribuţia de energie electrică şi de gaze naturale, pe care naţii chiar mai spălate decât noi s-ar bate să le mai aibă în custodie, dacă ar avea şi resurse ca să le producă. Dar nu! Noi le-am făcut cadou nemţălăilor de la E.On, care s-au văzut dintr-o dată stăpâni peste un robinet de bani, singura lor grijă fiind să stea cu mâna întinsă la consumator şi cu cealaltă pe siguranţa fuzibilă de pe casa scării, cu ameninţarea debranşării în caz de neplată. În rest, servicii, relaţii cu publicul, intervenţii prompte la avarii, la ce ne trebuie? Dovadă stau statisticile Protecției Consumatorului, care fac din E.On cea mai amendată companie din România.

Apa caldă-i de bonton, că Ion e francofon

Păşind însă pe tărâm francofon, ajungem şi la noul concesionar al serviciului de termoficare ieşean, mult hulit pentru proasta administrare şi pentru directorii care au dat şi mai dau cu subsemnatul pe la parchete şi instanţe de judecată. Gaura neagră de sute de milioane de la bugetul local a fost cedată francezilor de la Dalkia, cu promisiunea fermă că ieşenii vor avea apă caldă la robinete, la preţuri comparative sau chiar mai mici decât alte oraşe de prin ţară care s-au pricopsit cu un aşa management competent.

În prag de iarnă, însă, în afară de câteva conducte schimbate şi piruete piaristice, nu am aflat mare lucru. Aşa stă treaba şi cu ultima invenţie a franţujilor, care s-au gândit totuşi că nu pot încasa purcoaie de bani de la ieşeanul obidit fără să ofere şi ceva în schimb.

Aşa că au reinventat, cum se spune, apa caldă, dar din aia instant şi nu călâie, care dezgheaţă ţevile la jumătate de oră de la deschiderea robinetului.

Proiecte pilot şi promisiuni de normalitate

E şi asta o treabă, dacă nu ar fi tot pe cheltuiala clientului, care ar trebui să scoată pentru aşa un lux vreo 5 milioane de leuţi vechi din buzunar. Cam cât un boiler mai performant sau un aparat instant pe gaz ori pe curent, din ăla care îţi dă apă clocotită la robinet în prima secundă de la deschidere.

Şi să nu credeţi că tot mârlanul va beneficia de aşa un serviciu. Piariştii Dalkia anunţă că doar vreo 15 scări de bloc din tot târgul vor fi prinse în măreţul proiect-pilot franţuzesc. Restul de 30-40-50 de mii de abonaţi, sau câţi au mai rămas nedebranşaţi de la reţeaua moştenitorilor CET, se spală ca şi până acum. La lighean sau cu apă rece plătită la preţ de apă caldă. Dar, cine ştie, poate va veni apa caldă şi pe strada lor. Până atunci, lăsaţi robinetele deschise, că nu se ştie niciodată…

Zgribuliți din toate cartierele, rebranșați-vă!

În altă ordine de idei, confruntați cu perspectiva de a intra în sezonul rece cu mai puțini clienți decât propriii angajați, șefii filialei bahluiene a Dalkia și-au pus neuronul managerial la treabă, iar zilele trecute au emis o super-mega-hiper-ofertă de nerefuzat: „rebranșare gratuită” pentru toți ieșenii care au fugit de CET și care acuma au remușcări! „Gratuit” este, evident, o figură de stil piaristică, întrucât franțujii se oferă să suporte cheltuielile cu rebranșarea în limita a o mie de lei noi; pe de altă parte, să recunoaștem, o mie de lei nu-i chiar de ici-colea.

La baza acestei strategii ar sta, după cum aflăm de la comunicatorii Dalkia, un studiu de piață cât se poate de serios din care ar fi reieșit că vreo 40% dintre „centraliști” s-ar întoarce la moștenitorii CET-ului dacă ar avea garanții că ar plăti mai puțin. Păi, noi nu credem să existe om normal la cap care să vrea să plătească mai mult, așa încât avem mari dubii că sondajul cu pricina – care trebuie să fi costat ceva – avea și alte întrebări în afară de cele profunde ca „Nu-i așa că vreți să cheltuiți cât mai puțin pe căldură?” ori „Nu-i așa că vreți să fie bine și să nu fie rău?”. Dincolo de asta și în ciuda faptului că, odată cu scumpirea gazelor, oferta franțujilor s-ar putea să fie chiar interesantă, ne îndoim profund că molcolmii și conservatorii ieșeni se vor îngrămădi să se înțepe la țevile de apă caldă: păi, noi, moldovenii, mai curând punem încă o șubă în spinare și dăm centrala la minim, să facem țurțuri în casă, decât să reparăm o greșeală pe care, poate, am făcut-o la nervi…

Jean Claude Van Dalkia