Prefectul Iaşului, Dan Cârlan, are de gând să-şi dea doctoratul în managementul resurselor umane. După ce anunţase acordarea unor premii comice angajaţilor – problemă, acum Cârlan vrea ca funcţionarii prefecturii să primească în plus cinci zile de concediu pe an, motivul fiind că aceştia sunt foarte stresaţi şi nu mai fac faţă sarcinilor de serviciu. Pentru a-şi fundamenta decizia, Dan Cârlan a stat de vorbă cu Petrache Poenaru, un angajat care se simte stresat în special în zilele cu soţ şi în cele de înainte şi după leafă.
Dan Cârlan: Bună ziua, domnule funcţionar! Ei, cum merge treaba?
Petrache Poenaru: Afară din biroul meu!
Poftim? Sunt prefectul Dan Cârlan, şeful tău.
Serios, eşti prefectul? Lasă că vă ştiu eu pe voi, aşa spuneţi toţi! Săptămâna asta mi-au intrat în birou trei protopopi, cinci deputaţi, vreo unşpe senatori. Iar eu i-am crezut pe impostori, ca fraierul!
Uite legitimaţia mea, omule. Ei, acum te-ai mai liniştit?
Aha, dumneata eşti ăla care mi-a dat premiul „Ochelari de cal” săptămâna trecută. Ce v-am făcut, domnule prefect? Nu vă place de mine? Dumneata ştii cât de tare trag eu la căruţa Prefecturii?
Hai, nu te mai enerva, sigur că ştiu cât de mult munceşti. Uite, îţi retrag premiul, poate că m-am pripit când ţi l-am dat.
De ce să mi-l luaţi? E premiul meu, am muncit pentru el! Sau nu merit şi eu un premiu, nu-i aşa? Aveţi ceva cu mine, spuneţi drept!
Ba da, omule. Îl meriţi, dar am crezut că te deranjează.
Normal că mă deranjează, port ochelarii de câteva zile şi mă strâng la urechi de înnebunesc!
Uite, ca să te mai relaxezi şi dumneata, am hotărât să-ţi dau cinci zile de concediu în plus.
Aha, vreţi să mă daţi afară! De ce, domnule prefect, de ce să mă daţi afară?! Ăsta e preaviz, nu?
Nu, măi omule, îţi dau cinci zile de vacanţă, să te duci la munte, la mare, să te recreezi.
Dar eu nu vreau să mă duc nicăieri! De ce vreţi să mă duc la mare, să mă iradieze ăia cu ultraviolete, da? Sau să-mi cadă în cap bolovani pe vreo cărare de munte?
Poţi să te duci oriunde, nu înţelegi? Mergi la ţară, la cosit, la cules via.
Normal, cu ochelarii mei de mârţoagă, mă şi vedeţi agăţat de vreun stâlp la bufetul din Mădârjac, nu-i aşa?
Dom’le, nu mai ştiu ce să-ţi spun. Dacă nu vrei cinci zile de odihnă, nu le iei, treaba ta.
Daaa, sigur! Acum puneţi-mă la altă treabă, să mă gândesc dacă iau sau nu cinci zile de concediu! Mi-aţi mai dat încă o problemă pe cap, mersi frumos! Şi-aşa nu-mi vedeam capul de treabă de la ochelarii ăştia afurisiţi!