Dacă te iei după canalele media finanţate de Primăria Miroslavei, ai zice că această comună e polul turistic al Iaşului, o destinaţie de călătorie râvnită de marii globetrotteri ai lumii. Dacă citeşti însă presa decentă şi mai asculţi şi câteva păreri ale localnicilor, constaţi că pliantele turistice editate sub comanda primarului Dan Niţă nu sunt decât covorul persan sub care se ascunde gunoiul delăsării şi lenevelii. Am aflat mai multe despre realitatea miroslavă dintr-o discuţie purtată de Dan Niţă şi Vasile Ţarălungă, un turist pasionat venit în vizită în Miroslava.

Dan Niţă: Poftiţi, poftiţi, luaţi loc în modestul meu birou din şi mai modesta aşezare de oameni gospodari şi inimoşi care…
Vasile Ţarălungă: Aoleu, dar a ce miroase aici? Simt miros de gaz, dom’ primar, nu vă aprindeţi ţigara, o să sărim în aer!

Nu, nu, staţi liniştit. E doar o adiere care vine din rezervaţia naturală de deşeuri pe care o ocrotesc personal. Dacă orăşenii care au gropi în asfaltul plin de chimicale, eu am groapă de gunoi Bio.
Mda, pare interesant. Cine ştie, peste câţiva ani, acolo pot apărea forme de viaţă spectaculoase din încrucişarea unui PET de bere şi o canistră ruginită de benzină.

Vedeţi? Păi ce, mi-ar strica să vină peste vreo zece ani o echipă de la Discovery să filmeze nişte oi cu patru capete păscând printre borhotul din groapă?
E adevărat, face bine la imagine. Apropo de asta, eu am aflat de valorile turistice ale comunei dumneavoastră de pe o pagină de Facebook, Descoperă Miroslava.

Da, sincer vă spun, am avut-o ca mentor pe doamna ministru al turismului Elena Udrea. A fost pe aici la un târg de tractoare şi mi-a dat câteva idei interesante. Una dintre ele ar fi să creăm un nou Oracol din Delphi la fabrica cu acelaşi nume.
Dar Delphi e o fabrică de componente Diesel, din câte am înţeles…

N-are importanţă. Păi ce, frunza cumpărată de Udrea era originală? Aia-i, trebuie să ştim să ne vindem marfa, dom’le! E ca-n fotbal, ai, n-ai mingea, tragi la poartă.
Mai văd că se construieşte mult pe la dumneavoastră. Tot felul de vile, ba chiar şi blocuri.

Dom’le, nu te poţi împotrivi progresului imobiliar. Să fii primar într-o comună de lângă Iaşi e mană cerească. Şi apoi, eu sunt un bun creştin. Dau şi cămaşa de pe mine celui necăjit. Vine omul la mine şi-mi cere autorizaţie pentru o casă amărâtă, eu îi dau pentru P plus 3. Dar şi când e să îndeplinească tradiţia zeciuielii, ştiu unde să mă găsească. Aşa sunt eu, un primar receptiv!