Nori negri deasupra avocatului Mihail Vlasov, fostul preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie a României. După ce în 2015 a fost condamnat la cinci ani de închisoare cu executare fiind acuzat de trafic de influenţă, în urmă cu doar câteva zile a mai primit o veste proastă din partea justiţiei. Astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dat o sentinţă care îi prelungeşte lui Vlasov şederea în penitenciar, avocatul ieşean fiind găsit vinovat într-un alt dosar instrumentat de DNA. Mai multe despre atmosfera de acolo am aflat surprinzând un dialog purtat între Vlasov şi Vasile Şperţ, un coleg de celulă.

Vasile Şperţ: Şefu’, ia uite ce scrie la gazetă! Cică aţi mai primit doi ani de vacanţă, ca-n romanul ăla a lui Jules Verne. Apropo, chiar voiam să vă întreb, că dumneavoastră sunteţi specialist, anii de la bulău se consideră vechime în muncă? Adică, când o să ieşim la pensie, se iau în calcul şi anii petrecuţi aici?
Mihail Vlasov: Depinde de munca pe care ai prestat-o şi cât ai produs în puşcărie. Uite, eu am făcut numai ieri vreo 40 de lebede în stil origami. Muncă de fineţe, unde mai pui că am folosit ca material numai bancnote de calitate, de 100 de euro! Tu ce ai făcut ieri, ai frecat menta, nu-i aşa?

Normal! Păi, de aia am tras tare ca să ajung la mititica, ca să mă apuc de muncă?
Treaba ta, eu mi-am schimbat total viziunea despre viaţă. Dacă înainte eram un cartofor de lux, între timp am avut o revelaţie şi mi-am dat seama că ruleta şi pokerul sunt deşertăciune, că numai prin regimul penitenciar mă pot reîntoarce la adevăratul sens al vieţii: munca. Hai scoate tablele alea de sub saltea, că iar am o criză!

Da’ zău, chiar că v-aţi schimbat la faţă! Staţi că scot medicamentul imediat, dau eu primul cu zarurile, că matale vă tremură mâinile şi mi-e că le aruncaţi pe geam.
E cumplit, Şperţule, sunt nişte stări groaznice, ptiu! Cât am dat, 6 – 6? Oho, deja încep să mă simt mai bine! Auzi, fii amabil şi adu şi pachetul de cărţi. Aşa, pune-l deoparte, poate că va fi nevoie şi de o doză de poker.

Mă bucur că sunteţi mai bine. Dacă o luaţi razna şi vă duceaţi la infirmierie, eu pe cine mai scobeam de euroi? Nu mă lăsaţi, vă rog, domnu’ Vlasov.
Nu te las, pezevenghiule. Ia uite, deja ţi-am luat o linie. Hai, marcă banul, că n-am timp de stat. De fapt, stai, că am în faţă câțiva ani, deci timp ar fi berechet. Eh, mână bună să avem, nu-i aşa?