Multă lume s-a întrebat, la vremea marilor afaceri imobiliare, în timpul pretinsei creşteri economice din vremea Guvernului Tăriceanu, de ce trenează totuşi marile proiecte strategice ale Iaşului, negând astfel în concret influenţa reală a baronului liberal Relu Fenechiu. În plus, faptul că ministrul de Finanţe, Varujan Vosganian, era formal tot senator de Iaşi, că liberali locali mai avea încă trei miniştri cu portfolii importante (Cristian David – născut Troacă, ministrul Internelor şi Reformei Administrative, deputat de Vaslui, Tudor Chiuariu, ministrul Justiţiei, deputat de Bacău, şi Cristian Adomniţei, ministrul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului), ar fi creat premisele unui lobby consistent în favoarea demarării invocatelor proiecte.
Important e cine are terenurile, nu cine investeşte!
Una din mizele reale ale acestor tardivităţi se reduce de fapt la proprietatea juridică a terenurilor care urmau să fie expropriate pentru a se putea construi mult invocata şosea de centură (care e mai mult un cumul de bretele, din care unele trec totuşi prin oraş), cartierul rezidenţial din Moara de Vânt, pe dealurile Şorogarilor, sau reabilitarea zonei de agrement Ciric. Nu este lipsit de importanţă pe acest subiect faptul că Relu Fenechiu şi-a implantat colaboratori extrem de apropiaţi şi foarte loiali în toate structurile legate de gestionarea fondului funciar: astfel, dacă prefecţii liberali numiţi apolitici au cam fost băieţi de casă din secta tinerilor liberali patronată de Fenechiu şi grupurile lui de firme, tot oameni de încredere au fost implantaţi la Oficiul de Cadastru şi la Agenţia Domeniilor Statului.
Amplasamentele funciare ale acestor proiecte, destul de secretizate, au devenit o miză de afaceri cu perspective extrem de profitabile. Cine a trebuit să ştie ce terenuri anume vor trebui ulterior expropiate, a avut astfel oportunitatea de a cumpăra, la preţuri modice, suprafeţe importante, facilitând suplimentar toată birocraţia aferentă, de la emiterea titlului de proprietate până la punerea efectivă în posesie. Cei câţiva oameni de afaceri specializaţi în astfel de speculaţii şi tranzacţii imobiliare şi-au cultivat cu grijă relaţii şi contacte utile în mediul administrativ local, Prefectură, Consiliul Judeţean, Primăria Iaşi şi primăriile comunelor limitrofe Iaşi, dar şi în mediile decizionale politice.
Primul prefect arestat – Radu Prisăcaru
Faptul că Iaşul a devenit din nou celebru fiind primul şi unicul judeţ cu un Prefect în funcţie arestat, este indubitabil legat tot de afacerile funciare. Prefectul de Iaşi Radu Prisăcaru a fost reţinut, fiind arestat în cabinetul său din Casa Pătrată, suspectat de săvîrşirea infracţiunilor de luare de mită şi trafic de influenţă. Infracţiunile sunt legate de dosarul de retrocedare Forna, în care s-au revendicat peste 20 ha teren în comuna Rediu (evaluat la cîteva sute de milioane de lei vechi), pentru a primi de fapt o suprafaţă în imediata vecinătate a municipiului, lângă Metro, teren estimat la o valoare de 5 milioane euro; de reţinut şi faptul că, printr-o coincindenţă stranie, terenul retrocedat familiei Forna la Metro are exact 17 hectare! Recompensa pretinsă de şeful Comisiei judeţene de fond funciar, Prefectul Prisăcaru şi şeful ADS Iaşi, Flavius Ioniţă, consta într-o suprafaţă de 3 ha (diferenţa pînă la 20 ha!), estimată la o valoare de 600.000 euro, care urma a fi vândută la un preţ simbolic. Să se fi făcut totuşi tranzacţia?
Fenechiu nu a ştiut nimic… oare?
Deşi deputatul Relu Fenechiu a declarat formal că nu are nici un fel de implicare în acest caz, niciun ieşean nu poate crede că liderul liberal care a susţinut promovarea lui Prisăcaru în demnitatea de Prefect (acesta fiind unul din locotenenţii săi personali), nu ar fi ştiut cel puţin de această speţă; o altă opinie avansată susţine ipoteza după care şpaga reală sau partea sa importantă, semnificativă, nu era pentru Prefectul „cel mai tânăr din ţară”, sacrificat la înaintare ca o pierdere colaterală, printr-un joc la off-side al coteriilor interne din PNL.
Dar noi nu ne pronunţăm, lăsând Justiţiei acest atribut al celerităţii, o sentinţă definitivă şi irevocabilă fiind aşteptată, la anul şi la mulţi ani!
