De fix un deceniu, comisarul – şef Marius Vulpe e temnicerul suprem din str. Dr. Vicol. În fiecare zi, şeful Penitenciarului de Maximă Siguranţă din Iaşi are grijă ca niciunul dintre cei cazaţi acolo să nu sară gardul pentru a face jogging pe aleile Grădinii Copou. Viaţa sa nu e atât de spectaculoasă precum ar fi fost dacă era director la Sing Sing, dar, oricum, probabil că tot îi mai tremură mâna când deschide dimineaţa uşa biroului. Dar mai multe despre viaţa unui şef de închisoare, ne dezvăluie însemnările Vulpoiului vigilent din Copou.

– Abia aştept să dea parlamentarii legea care le interzice deţinuţilor să li se scurteze pedeapsa pe baza cărţilor scrise în penitenciar. Sunt sătul la câte invitaţii am primit pentru tot felul de evenimente culturale. La fiecare săptămână, mă trezeam cu câte un ciocănit în uşă şi o voce de dincolo mă anunţa răguşit: „Şefu’, băieţii vă invită la celula 24, unde Costăchel Balauru, sub pseudonimul Rangă, îşi va lansa volumul „Cum să spargi un chioşc de îngheţată fără să te pătezi pe maieu”. Sau, altădată, eram chemat la un simpozion ştiinţific, în care un grup de cercetători cu experienţă scotea la lumina tiparului volumul „Rolul săpunului în socializarea grupurilor închise. Tehnici de manipulare şi coerciţie”.

– Va trebui să gândesc o strategie serioasă pentru următoarea ediţie a campionatului de fotbal inter penitenciare. Băieţii trebuie bine pregătiţi fizic, dar şi tactic, dacă vrem să facem o figură frumoasă. Poate cine ştie, ne mai împrospătăm lotul cu câţiva jucători noi. În acest sens, lucrăm foarte bine cu Poliţia şi Tribunalul Iaşi, adevărate pepiniere de veritabile talente. Mizez şi pe nişte transferuri de lux de la Rahova. Încă ne gândim dacă să folosim, ca şi anul trecut, tricourile vărgate stil Juventus. Băieţii zic că le cam poartă ghinion şi îmi cer să le cumpăr ceva mai vesel, orice, dar nu portocaliu.

– M-a impresionat cazul fostului deţinut din Focşani care a revenit în penitenciar sărind gardul, la doar două zile după ce fusese eliberat. Băieţii ăştia sunt ca nişte pui de porumbei voiajori: îi creşti în cuib, îi hrăneşti, le dai drumul, dar ei, săracii, fac orice pentru a se întoarce la sânul cald al penitenciarului. Înţeleg că respectivul a vrut să-i aducă un telefon mobil fostului coleg de celulă şi, pentru asta, a riscat totul, ca un adevărat erou. Ei, câţi dintre dealerii Vodafone sau Orange ar face astfel de sacrificii pentru a câştiga noi clienţi? Din păcate, deţinutul cu pricina va beneficia acum de un abonament cu foarte multe minute incluse.