1 decembrie, Ziua Naţională (a Proteveului¬?), a fost naşpa de tot la Iaşi. Capitala Moldovei şi aşa-zisa capitală românească a culturii a fost singurul oraş mai mare din România unde nu mai sărit nimeni să facă cinste la români. În toate oraşele ca lumea, începând cu Bucureşti (în toate sectoarele) Oradea, Cluj, Constanţa şi terminând cu Paşcani sau Carei, peste tot primăriile sau prefecturile sau oameni de biznis şi români-fraţi au făcut chefuri cu fasole, cârnaţi, sarmale, vin, ţuică fiartă şi plăcinte. Numai la noi, la Iaşi, ca la nimenea! S-au adunat îmbuibaţii şi au stat bolfoşi în Piaţa Naţiunii, în faţa statuii ăleia de sex în grup, au tras cuvântări patriotarde, slujbe, defilări şi alte dume şi au plecat cu coada între picioare. Fără să dea nimic pulimii care aştepta şi ea ceva, măcar de ziua ei, tataie! Nimic nu a fost, ruşine, uăi! Aşa e de ani de zile, peste tot chefuri şi haleuri şi băute, numai la Iaşi dume şi iar dume.

Ei…, dar iată că un cârd de boschetari patrioţi cu iniţiativă a dat iama în Puţa Naţiunii, la „flacăra veşnică”, cum a căzut întunericul, pe la orele de după amiază spre seară. Acolo, după ce au încălzit nişte vinoase de regiune în căniţe de metal şi şi-au aprins ţigările, au scos haleu din plase, produs pe la pomene prin cimitire sau biserici de Sfântu Andrei şi s-au pus pe chefuit. Ţigările şi le-au aprins taman de la „flacăra veşnică” şi au stat la taifas fără să-i pună pe fugă jandarmii care păzeau coroanele depuse acolo de ştabi. Am ajuns şi noi la chefu boschetarilor, da era pe terminate, la naiba! Am apucat ceva vin fiert şi unul din cheflii ne-a dat chiar onorul, aşa cum bine se poate vedea în poză. Am mai fi stat noi, dar a venit ninsoarea şi geru… Bravos, români!