Acum câteva săptămâni, ministrul mediului, Grațiela Gavrilescu, ne-a făcut onoarea de a ne menționa, alături de capitala București, în cadrul unui eveniment național. „Onoarea”, vorba vine, întrucât contextul nu ne era deloc favorabil. Mai exact, Iașul este, alături de București și Brașov, în top 3 cele mai poluate orașe ale țării, factorul incriminat în primul rând fiind praful. Faptul în sine nu este o noutate, dar ne-ar fi plăcut ca doamna ministru, afară de critici, să prezinte și o soluție, două, dacă tot se ocupă de tot ce înseamnă protecția mediului în țara noastră. Firește, soluția cea mai bună pentru a avea un aer curat este de a înființa cât mai multe spații verzi. Hai să vedem deci, împreună, în lipsa unor sfaturi ministeriale, cum stăm în privința asta și ce putem face.

Sub norme
Normele europene în domeniu spun scurt: orice localitate trebuie să aibă minim 26 mp de spații verzi pe cap de locuitor. Iașul are 20,6 mp/locuitor, iar Bucureștiul – 23,1 mp/locuitor, deci suntem clar sub norme. Între noi fie vorba, multe capitale europene nu respectă ele însele aceste norme, iar singurul municipiu verde din țară, recunoscut oficial ca atare, este Botoșaniul. Acolo sunt 31 mp de spații verzi pe cap de locuitor. Bine, și primăria Galați a anunțat recent că în municipiul de pe malul Dunării sunt 37 mp de spații verzi de locuitor, dar presa locală încă se ține cu mâinile de burtă de râs. De fapt, în Galați primăria a apelat la un artificiu, trecând practic tot ce înseamnă extravilan ca spații verzi. Cifra reală e de 2,4 mp pe locuitor, adică mai deloc. Nu putem considera o platformă industrială abandonată drept parc, orișicât.

Doar trei
În Iași avem doar trei parcuri veritabile, care să-și merite numele, și toate sunt în Copou: parcul cu același nume, Expoziției și Grădina Botanică. Și cam gata. În rest, avem scuaruri, adică mici petice de verdeață într-o junglă de asfalt. Tătărașiul mai e cum mai e, că acolo e ceva verdeață, dar în fostele cartiere muncitorești, Dacia sau Alexandru cel Bun, e jale din acest punct de vedere. În anii ’80 s-a construit la normă, fără nici cea mai mică grijă pentru confortul viitorilor locuitori. Ca urmare, nici spații libere, pe care să se poată amenaja parcuri, nu prea sunt. Mai ales că aceleași norme europene pe care trebuie să le respectăm spun că parcurile trebuie să se afle la maxim 15 minute de mers pe jos distanță de locuință. Adică la maxim 1,5 km. E mai mult decât evident că cei care locuiesc la blocurile ANL din Dacia nu îndeplinesc această condiție. Căci nu, malurile Bahluiului nu sunt considerate spații verzi, în accepțiunea europeană.

Proiecte noi
Ce se poate face? Simplu: parcuri oriunde este posibil, ca să rezulte o salbă de spații amenajate de jur-împrejurul Iașului. În interiorul acestuia, nu prea mai avem loc. Cel mult, în zona Ciurchi, între Tudor și Doi Băieți, există suficient spațiu pentru un parc veritabil. În rest, pentru Dacia și Alexandru cel Bun se pot amenaja parcuri pe malul Bahluiului. Pentru Păcurari, în zona cimitirului evreiesc sau Sf. Treime. Pentru Bulaga, spre Trei Fântâni. Pentru Târgu Cucu și Podul de Fier, avem la dispoziție zona C.A. Rosetti, pretabilă la multiple amenajări funcționale.

2 x Grădina Botanică
Partea proastă e că, oricum o luăm, misiunea aducerii Iașului la normele europene este aproape imposibilă. Unul din motive este lipsa spațiului necesar. La o populație de 320.000 de locuitori, ne-ar mai trebui 172,8 ha libere, adică de aproape două ori cât Grădina Botanică, și împrăștiate în tot orașul. Să zicem că le găsim, bazându-ne pe extravilanul orașului și pe forma alungită a acestuia, care scurtează distanțele în linie dreaptă până la margini.

Cost: 1 miliard de lei
Ajungem la a doua etapă, cea a amenajării propriu-zise și a costurilor aferente. La București, amenajarea parcului Drumul Taberei a făcut obiectul unui proiect cu finanțare europeană: 75,2 milioane lei pentru 11,5 ha, adică 650 lei/mp. Încă se lucrează, iar proiectul a fost cu scandal, dar nu asta ne interesează pe noi. La acest preț, cele 172,8 ha de spații verzi care ne lipsesc ne-ar costa 1,13 miliarde lei. Cifră absolut imposibilă, zicem noi, cel puțin pe termen scurt și mediu. Aici ar prinde bine o implicare a ceea ce se numește societate civilă. Măcar la forța de muncă să putem face economie, pentru noi înșine. Ar fi mai util un voluntariat pentru amenajarea de parcuri decât simplul scandal în jurul a ceea ce totuși se face.