Alături de sănătate, educaţia este unul dintre cele mai subfinanţate domenii din România, recunoaşte senatorul PDL Dumitru Oprea. O fi ştiind el ce-o fi ştiind, că nu degeaba a ajuns rector şi a condus ceva vreme prima universitate din ţară. Ba chiar a şi ridicat-o la o cotă de profit pe care urmaşii săi au reuşit să o doboare până la un nivel egal cu falimentul. Vinovată cică ar fi criza, că la competenţă sunt toţi tari. Ce uită domnii profesori universitari este că marketingul, managementul şi bănuţul din teşcherea nu au nimic în comun cu doctoratele în ştiințe exacte ori mai puţin clare pentru prostime. Însă lor nu prea le pasă, fiindcă au lefuri cu multe zerouri şi care atârnă destul de greu în portofel. „Bugetul redus şi împotmolirea în reforme şi proiecte nefinalizate au făcut ca învăţământul să se mulţumească doar cu subzistenţa. Cu toate acestea, numeroşii miniştri (…) de la educaţie continuă un stil de administrare care elimină orice speranţă de îndreptare a lucrurilor”, spune senatorul ieşean.

Dumitru Oprea îşi varsă oful şi atrage atenţia că „actualul executiv anunţa, la începutul guvernării, că vor fi realizate 50.000 de noi locuri în grădiniţe şi creşe, până în 2016. Sau triplarea investiţiilor în cercetare-dezvoltare, programe pentru construirea de campusuri şcolare şi licee în mediul rural, subvenţii la achiziţionarea de manuale. Ce s-a ales de toate aceste poveşti putem vedea cu toţii. O sărăcie lucie se aşterne peste şcoala românească, istovită de eterne schimbări”, spune fostul rector şi de data asta îi dăm dreptate.

Învăţământul este bolnav de subfinanţare şi se pare că nimănui nu-i pasă. Elevii au început şcoala în clase murdare, au primit manuale jegoase şi nişte turte uscate pe post de cornuri. De lapte nu mai spunem, că-i deja zeruit până la recreaţia mare, iar fructele, adică merele, sunt pline de viermi şi tari de-ţi rupi dinţii de lapte în ele. Nu e nevoie să sară vreun senator ori deputat şi să arunce cu pietre în geamurile ministerului alfabetizării. Vedem şi noi că lucrurile merg prost. „Cred că este timpul ca învăţământul să scape măcar de cea mai ruşinoasă povară a sa: plagiatul promisiunilor. Dascălii, elevii şi părinţii lor s-au săturat de iluziile guvernanţilor, nu mai au nevoie de cifre aruncate la întâmplare. Educaţia merită un dram de reţinere în privinţa populismului. Măcar la începutul şcolii”, conchide Dumitru Oprea, fără a oferi nicio soluţie, fiindcă scopul nu era să ajute şcolarii, ci să-i iasă declaraţiile la număr, altfel de ce şi-ar mai bate gura?!

Între timp, şcolarii s-au aşezat în bănci şi vor continua să-şi trăiască bucuriile. Pe ei nu prea îi interesează care politician se ceartă cu cine ştie ce ministru. Ei aşteaptă notele din catalog şi vacanţa.

Gigel Hoinaru